Ghideon Balmoș

(Redirecționat de la George Balmoș)
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Balmoș.
Ghideon Balmoș
Date personale
Nume la naștereGheorghe Balmoș Modificați la Wikidata
Născut1842 Modificați la Wikidata
Voloca pe Derelui, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac
 Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot ortodox[*]
călugăr ortodox[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ghideon Balmoș (în germană Georg Balmosch / Gideon Balmos; n. 1842, Voloca pe Derelui, Imperiul Austriac – d. ) a fost un arhimandrit român, care a fost ales ca deputat în Dieta Bucovinei (1891–1892, 1901–1904).

Biografie

modificare

Ghideon Balmoș s-a născut în familia lui Ioan Balmoș și a soției sale, Elisaveta născută Pitei. A primit la botez numele de Gheorghe. A urmat studiile gimnaziale și teologice la Cernăuți. În 1866, după absolvirea Institului Teologic din Cernăuți, a fost numit ca prefect de studii la Seminarul clerical din capitala Bucovinei.

În octombrie 1867 s-a căsătorit cu Minodora, fiica preotului Dimitrie Țurcan, parohul din satul Fundu Moldovei. Episcopul Eugenie Hacman al Bucovinei l-a hirotonit ca diacon la 29 februarie 1868 și apoi, după câteva zile, ca preot. A activat un an și jumătate ca administrator parohial la Biserica „Sf. Nicolae” din Câmpulung Moldovenesc (1868–1869),[1] după care a fost transferat la biserica din satul Ciocănești.

A slujit ca paroh în localitățile Ciocănești (30 martie 1870 – 1874), Jadova (1874–1884) și Vatra Dornei (1884–1904). Ca urmare a calităților dovedite, i s-au conferit funcții administrative importante: exarh episcopal (1880), protopresviter (1890) și protopresviter districtual al Câmpulungului (1901–1906).

În 1891, protopresviterul Gheorghe (George) Balmoș a fost ales ca deputat de Vatra Dornei în Dieta Bucovinei. El a fost nominalizat în cadrul adunării generale a societății politice „Concordia”, care avea un program politic național destul de modest, printre prevederi figurând: „adâncirea și lărgirea autonomiei Bucovinei, dezvoltarea cultural–națională prin înființarea de școli românești și folosirea limbii române în administrație și justiție, autonomia bisericească, convenția vamală cu România, etc.”. La adunarea din 3/15 februarie 1892, de la Câmpulung Moldovenesc, el a fost ales printre conducătorii societății „Concordia”. Ca urmare a conflictului Mustață – Pace, cei 14 deputați evrei, poloni, armeni și ruteni i-au atacat dur pe conducătorii societății politice „Concordia” și au luat partea guvernatorului Anton Pace. Ei și-au depus mandatul, iar, astfel, prin patentul imperial din 27 februarie 1892, a fost dizolvată Dieta Bucovinei. La 18/30 august 1898, a fost ales ca membru în Comitetul Național al Partidului Național Radical Român.[2]

La alegerile din 1898 a fost nominalizat candidat guvernamental în alegeri, dar a pierdut în districtul Câmpulung Moldovenesc în fața dr. George Popovici (32 voturi contra a 37 de voturi obținute de contracandidatul său). A fost nominalizat la 4 noiembrie 1901 candidat al Partidului Poporal Național pentru mandatul dietal din districtul politic Câmpulung, fiind ales deputat în Dieta Bucovinei. A purtat, de asemenea, corespondență cu preotul și folcloristul Simion Florea Marian (1847–1907).[3]

La 8 iunie 1904, protopresviterul districtual și parohul de Vatra Dornei, George Balmoș (care era văduv), a fost tuns în monahism și numit în funcția de proistos al asistenților de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava. În 1905 a fost hirotesit arhimandrit stavrofor și în 1909 arhimandrit mitrofor. În perioada stăreției sale, au continuat lucrările de restaurare a întregului complex mănăstiresc, conduse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. Acestea au fost terminate în 1910.

Arhimandritul mitrofor Ghideon Balmoș a fost distins, prin decretul din 27 iulie 1909 al împăratului Franz Joseph, cu Crucea de Cavaler a Ordinului Franz Joseph.[4] A decedat la 1 martie 1913, la vârsta de 71 ani.

În perioada interbelică, o stradă din Cernăuți a purtat numele preotului George Balmoș.

  1. ^ Vasile Sfarghiu, Otilia Sfarghiu, Câmpulungul Moldovenesc: confesiuni, lăcașuri de cult și slujitori ai acestora, Ed. Axa, Botoșani, 2007, pp. 37–38.
  2. ^ Ioan Cocuz, Partidele politice românești din Bucovina: 1862 – 1914, Ed. Cuvântul nostru, Suceava, 2003
  3. ^ Eugen Dimitriu, Petru Froicu, Simion Florea Marian și corespondenții săi, Editura Minerva, București, 1991, p. 140.
  4. ^ Verordnungsblatt für den Dienstbereich des K. K. Ministeriums für Kultus und Unterricht, Bundesministerium für Unterricht, 1909, p. 155.

Bibliografie

modificare
  • Arhimandrit mitrofor Inochentie Ștefanelli, Cronica Mănăstirii Sfantul Ioan cel Nou, manuscris, 1927–1930, pp. 28–29.