George Georgescu
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| George Georgescu | |||
.jpg) | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [2][3][4]  Sulina, Tulcea, România | ||
| Decedat | (76 de ani)[2][3][4] București, România | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | dirijor | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București, Universität der Künste Berlin[*] | ||
| Gen muzical | muzică clasică | ||
| Instrument(e) | violoncel | ||
| Case de discuri | Electrecord[1] Aprelevski zavod gramplastinok[1] Supraphon[*][1] Polskie Nagrania Muza[*][1] Editura Casa Radio[1] Melodia[*][1] | ||
| Premii | Ordinul Muncii | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
George Georgescu (n. , Sulina, Tulcea, România – d. , București, România), dirijor român, academician, director al Orchestrei Filarmonice din București, unul din cei mai mari reprezentați ai stilului dirijoral clasic caracteristic școlii germane.
Cariera muzicală
modificareDe la violoncelist la dirijor
modificareGeorge Georgescu și-a început cariera artistică studiind vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, elev al lui Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910 a făcut parte ca violoncelist din cvartetul de coarde de sub conducerea violonistului Henri Marteau. În 1916 suferă un accident și este nevoit să abandoneze cariera de violoncelist. La sugestia cunoscutului dirijor Arthur Nikisch, care îi recunoaște calitățile muzicale neobișnuite, George Georgescu începe să studieze arta dirijorală și, în 1918, înregistrează un succes remarcabil la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Berlin.
Întors în țară preia direcția tinerei orchestre filarmonice din București. Cu fiecare nou concert, orchestra câștigă în maturitate și calitate interpretativă. Georgescu include în repertoriul orchestrei, alături de marii clasici ai compoziției, și operele compozitorilor români, în primul rând ale lui George Enescu.
Dirijor acasă și străinătate
modificareGeorge Georgescu dirija adesea în străinătate, fie împreună cu orchestra filarmonică din București, fie invitat la pupitrul unor renumite orchestre simfonice. Își alege programul în funcție de orchestre și de public. Asfel la Viena dirijează compoziții de Johannes Brahms și Richard Strauss, compozitorii săi preferați, la Paris compoziții de Maurice Ravel și Paul Dukas, la Praga uvertura la opera Mireasa vândută de Bedrich Smetana, la Sofia concertul pentru pian și orchestră de Pancio Vladigherof, la Varșovia simfonia Cântece nocturne de Karol Szymanowski, iar în Italia compoziții ale lui Ottorino Respighi. Începând din anul 1926 întreprinde turnee și în Statele Unite, în fruntea orchestrei filarmonice din New York sau împreună cu orchestra Concertelor Colonne.
În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu - în afara activității dirijorale din București - este prezent și în viața muzicală a țărilor ce făceau parte din această alianță. Odată războiul sfârșit, George Georgescu, fost colaboraționist, este îndepărtat de la conducerea Filarmonicei din București până în 1947 când, la intervenția lui George Enescu, își reia activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei radiodifuziunii române.
Ordinul Muncii și Artist al Poporului
modificareAbia după ce, în 1956, Constantin Silvestri - până atunci director al Filarmonicii din București - se expatriază în occident, la Paris (în 1957 emigrează în Anglia, la Bournemouth), George Georgescu revine la conducerea acestei orchestre, prestigioasele sale calități artistice neputând fi ignorate. În 1960 este decorat cu Ordinul Muncii clasa I și primește și titlul de Artist al Poporului. Înregistrează pentru casa de discuri Electrecord ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven. Până la dispariția sa din viață în 1964, mai întreprinde turnee de concerte în străinătate, lucrând neobosit la perfecționarea interpretativă a orchestrei de sub conducerea sa.
Bibliografie
modificareNote, referințe
modificareLegături externe
modificare- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G
- Vă mai amintiți de...George Georgescu, 19 aprilie 2011, Adevărul
- In memoriam George Georgescu la Sala Radio, 26 octombrie 2012, Ziarul de Duminică