Gheorghe Grigore Cantacuzino
| Gheorghe Grigore Cantacuzino | |
 foto 1890 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, Țara Românească |
| Decedat | (80 de ani) București, România |
| Părinți | count Grigore Cantacuzino, Count Cantacuzino[*][1] Luxandra Kretzulescu, lady of Floresti[*][1] |
| Copii | Grigore Gheorghe Cantacuzino Mihail G. Cantacuzino |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician judecător avocat om de afaceri |
| Limbi vorbite | limba română |
| Președinte al Senatului României | |
| În funcție – | |
| În funcție – | |
| Prim-ministru al României | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Dimitrie A. Sturdza |
| Succedat de | Dimitrie A. Sturdza |
| În funcție – | |
| Precedat de | Dimitrie A. Sturdza |
| Succedat de | Petre P. Carp |
| Președinte al Camerei Deputaților din România | |
| În funcție – | |
| În funcție – | |
| Ministru al finanțelor | |
| În funcție – | |
| Ministru al justiției | |
| În funcție – | |
| Primar general al municipiului București | |
| În funcție – | |
| Deputat al României | |
| Președintele Crucii Roșii Române | |
| Partid politic | Partidul Conservator |
Modifică date / text  | |
Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino supranumit Nababul (n. , București, Țara Românească – d. , București, România)[2] a fost un om politic român, ales primar al Bucureștiului (mai 1869 - ianuarie 1870), ministru în varii guverne și cel de-al 20-lea prim-ministru al României de două ori, în perioadele 1899 - 1900 și 1904 - 1907.
Biografie
modificareFamilie
modificareGheorghe Grigore Cantacuzino se trăgea din vechea familie nobilă Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români respectiv împăraților bizantini Cantacuzino. A fost fiul vornicului Grigore Iordache Cantacuzino (1800-1849) și al Luxandrei Cantacuzino, născută Krețulescu.
Era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.[3]
Educație
modificareA studiat la București și Paris, unde și-a luat doctoratul în drept, în anul 1858. După ce s-a întors în țară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care a devenit consilier la Curtea de Apel Bucuresti, functie din care a demisionat la data de 4 mai 1864.
Monstruoasa coaliție, magistrat
modificareÎn calitatea sa de membru al lojei masonice Sages d'Heliopolis, din anul 1865, a participat activ la coaliția politică, cunoscută ca Monstruoasa coaliție, care a dus la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea României. Dupa lovitura de stat de la 11 februarie 1866 a reintrat în magistratură, ca președinte al Curții de Apel București.
Funcții publice
modificareA fost ales deputat în Adunarea Constituantă de la 1866, unde a făcut parte din comitetul însărcinat cu elaborarea Constituției din 1866.
A fost ales de mai multe ori deputat și senator în Parlamentul României, iar în perioada aprilie 1869 - ianuarie 1870 a fost primar al Bucureștiului. Una din inițiativele sale în perioada cât era primar a fost și ridicarea monumentului denumit Fântâna George Grigorie Cantacuzino din Parcul Carol I. A deținut în două rânduri funcția de ministru de Interne (11 aprilie 1899 - 9 ianuarie 1900 si 22 decembrie 1904 - 12 martie 1907) și pe cea de președinte al Consiliului de Miniștri. A mai deținut funcțiile de: ministru Lucrărilor Publice (16 decembrie 1873 - 7 ianuarie 1875) și pe cea de ministru al Justiției (24-27 ianuarie 1870). După moartea lui Lascăr Catargiu a devenit șeful Partidului Conservator. În iulie 1900 a prezidat ședința partidului în care s-a aprobat fuzionarea acestei formațiuni politice cu Partidul Constituțional ("junimist"). În aprilie 1907 s-a realizat fuziunea tuturor formațiunilor politice consevatoare, iar Cantacuzino a fost nevoit să cedeze șefia noului Partid Conservator lui Petre P. Carp.
Nababul
modificareDatorită averii sale colosale a fost supranumit "Nababul". Din banii de care dispunea, a construit trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei, care adăpostește în prezent Muzeul Național „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Bușteni, numit uneori „Palatul Cantacuzino Bușteni”, în prezent muzeu, și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și "Micul Trianon", în prezent în ruină.
Note
modificare- ^ a b Genealogics
- ^ Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint, Ploiești. p. 104.
- ^ Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285 Parametru necunoscut
|editorn-last=ignorat (ajutor)
Bibliografie suplimentară
modificare- Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 90–92
- Slavici, Ioan (), „Gheorghe Gr. Cantacuzino”, Opere. Volumul 10, Text stabilit și variante de C. Mohanu. Note de Dimitrie Vatamaniuc., București: Editura Minerva
Legături externe
modificare- PRIMAR DE BUCUREȘTI Cine a fost „Nababul“, latifundiarul putred de bogat ajuns edil-șef de două ori?, 12 aprilie 2011, Adevărul
- Conservatorul milionar Arhivat în , la Archive.is, 12 decembrie 2005, Irina Munteanu, Jurnalul Național
- Oameni care au fost. Nababul, 26 iunie 2003, Ion Bulei, Ziarul de Duminică
- Elitele si arhitectura rezidentiala (X). Ce a rămas in urma Nababului, 25 martie 2010, Narcis Dorin Ion, Ziarul de Duminică
- Un secol de la moartea lui George Grigore Cantacuzino, zis Nababul., 23 martie 2013, Simona Lazar, Tudor Cires, Jurnalul Național
| Funcții politice | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Panait Iatropol |
Primar al Bucureștiului mai 1869 - ianuarie 1870 |
Succesor: Eftimie Diamandescu |
| Predecesor: Dimitrie Sturdza |
Prim ministru al României 1899–1900 |
Succesor: Petre P. Carp |
| Predecesor: Dimitrie Sturdza |
Prim ministru al României 1906–1907 |
Succesor: Dimitrie Sturdza |