George Iannescu

general de brigadă român
George Iannescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Voloiac, România Modificați la Wikidata
Decedat1948 (91 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Gradulgeneral
general de brigadă  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul național „Steaua României”
Ordinul Franz Joseph
Medalia „Bene Merenti”
Ordinul „Coroana României” în grad de ofițer[*]  Modificați la Wikidata

George Iannescu (născut ca Gheorghe Enescu, n. , Voloiac, Mehedinți, România – d. 1948) a fost un general de brigadă român.[1][2]

Biografie

modificare

A absolvit liceul în anul 1877, fiind coleg cu Nicolae Titulescu.[2] A participat cu școala militara la unele acțiuni de luptă în timpul Războiului de Independență al României (1877-1878).[2]

În 1890 a fost avansat la gradul de maior și numit profesor de geografie militară la Școala Superioară de Război.[2] Anul viitor a fost avansat la gradul de colonel.[2] În 1896 a fost subdirector la Institutul Geografic al Armatei.

După demisia lui Constantin I. Brătianu în 1906, între 1907-1910 a condus Institutul Geografic al Armatei; apoi Serviciul Geografic al Armatei, structura care, în plus față de vechiul Institut Geografic al Armatei, a răspuns de funcționarea secțiilor geografice la nivelul marilor unități militare (divizii și brigăzi).[1][2]

În 1912-1915 a avut funcția de mare onoare de președinte al Secției de Geografie Militara a Societății Regale Române de Geografie.[2]

La 1 octombrie 1915, George Iannescu a fost trecut în rezervă.[2]

A colaborat la Enciclopedia Română, vol. I-III, în probleme militare.[3]

Premii și decorații

modificare
  • 1891-1892 - ordinul „Steaua României” clasa a V-a pentru participarea la Războiul de Independență al României[2]
  • 1891-1892 - ordinul „Coroana României” cu grad de ofițer pentru participarea la Războiul de Independență al României[2]
  • 1894 - medalia „Bene-Merenti” clasa I[2]
  • 1896 - ordinul „Franz Joseph” în grad de comandor, primit chiar de la împăratul Franz Joseph al Austriei[2]
  • 1912 - ordinul „Steaua României” în grad de comandor[2]