George Macovescu

George Macovescu
George Macovescu.jpg
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Joseni, Berca, Buzău, România Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani) Modificați la Wikidata
Valencia, Comunitatea Valenciană, Spania Modificați la Wikidata
Căsătorit cuTereza (Teri) Macovescu și Emilia Marinela Macovescu
Copii1. Sandra Macovescu fosta iubită a lui Gabi Balint și mai apoi soția lui Miodrag Belodedici[1]
2. Vali Macovescu
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
scriitor
politician
jurnalist Modificați la Wikidata
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaVălenii de Munte
În funcție
 – 
CircumscripțiaBrăila
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deCorneliu Mănescu
Succedat deȘtefan Andrei
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaGemenele
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Regatul Unit Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deRichard Franasovici
Succedat deNicolae Cioroiu[*]

PremiiOrdinul Apărarea Patriei clasa a II-a[*]
Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a[*] ()
Ordinul Muncii clasa I[*] ()
Ordinul Tudor Vladimirescu clasa I[*] ()
Partid politic PCR
Alma materUniversitatea din București
Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982

George Macovescu (n. ,[2] Joseni, Berca, Buzău, România – d. , Valencia, Comunitatea Valenciană, Spania)[3] a fost un politician comunist, ministru de externe și scriitor român.

BiografieModificare

A debutat în anii 1930 în ziarele Adevărul și Dimineața, iar în 1936 se înscrie în Partidul Comunist Român, care era în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1939.

Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” [4] și predă la Facultatea de Litere a Universității București.[5] În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe. George Macovescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1969 - 1985.

În 1979 a sărit în sprijinul lui Nicolae Ceaușescu, atacat de Constantin Pârvulescu la Congresul PCR.[6]

Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982.[7]

Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua Emilia.[8]

Tereza Macovescu, o evreică maghiarofonă fostă ilegalistă, a devenit o activistă a Partidului Comunist Român. Ea a fost exclusă din partid în 1952, pe motivul că „are atitudine ușuratică și neprincipialitate în ceea ce privește raporturile cu unii mici burghezi”. Tereza a devenit ulterior traducătoare angajată de diverse edituri, așa cum a fost de exemplu Editura pentru Literatură Universală.[9]

ScrieriModificare

  • Contradicții în Imperiul Britanic, București, 1950;
  • Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950;
  • Gheorghe Lazăr, București, 1954;
  • Unele probleme ale reportajului literar, București, 1956;
  • Oameni și fapte, București, 1957;
  • Introducere în știința literaturii, București, 1962;
  • Vârstele timpului, București, 1971;
  • Catargele înalte, București, 1972;
  • Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ediția (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982;
  • Semnul dintre ochi, București, 1983;
  • Undeva, cândva, București, 1985;
  • Trecânde anotimpuri, București, 1988.
  • Jurnal, Vol. I, Domino, București, 2006 [10]

Ordine și distincțiiModificare

  • Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[11]

NoteModificare

  1. ^ Maria Marinescu il inseala pe Chivu - Arhiva noiembrie 2007 - HotNews.ro
  2. ^ a b Gheorghe Macovescu, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ ro Membrii CC al PCR
  4. ^ Literatură scrisă la comandă - Fundatia Romania Literara
  5. ^ Facultatea de filologie in anii ‘50 | Romania Libera
  6. ^ A fost George Macovescu un oportunist?, 8 iulie 2016, Nicolae Manolescu, Adevărul, accesat la 8 iulie 2016
  7. ^ http://www.uniuneascriitorilor.ro/istoric.php
  8. ^ Ceartă între soții Ceaușescu: "Nicule, ia vezi, că acum schimb foaia, unde te trezești tu?" | adevarul.ro
  9. ^ ro Evreii și comunismul
  10. ^ SENATUL EVZ: PCR si fascismul stalinist, 1 august 2007, Evenimentul zilei, accesat la 8 iulie 2016
  11. ^ Autentificare

BibliografieModificare

Legături externeModificare