George Macovescu

George Macovescu
Date personale
Născut	28 mai 1913 Joseni, România
Decedat	20 martie 2002 (88 de ani) Valencia, Comunitatea Valenciană, Spania
Căsătorit cu	Tereza (Teri) Macovescu și Emilia Marinela Macovescu
Copii	1. Sandra Macovescu fosta iubită a lui Gabi Balint și mai apoi soția lui Miodrag Belodedici 2. Vali Macovescu
Cetățenie	România
Ocupație	diplomat scriitor politician jurnalist
Limbi vorbite	limba română
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1980 – 1985
Circumscripția	Vălenii de Munte
În funcție 1975 – 1980
Circumscripția	Brăila
În funcție 1969 – 1975
Circumscripția	Gemenele
Ministru al Afacerilor Externe
În funcție 18 octombrie 1972 – 28 martie 1978
Precedat de	Corneliu Mănescu
Succedat de	Ștefan Andrei
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii
În funcție 15 iulie 1959 – 14 octombrie 1961
Ambasador al României în Regatul Unit
În funcție 1947 – 1949
Precedat de	Richard Franasovici
Succedat de	Nicolae Cioroiu[*]​
Premii	Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[*]​ Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a[*]​ (1948) Ordinul Muncii clasa I[*]​ (1963) Ordinul Tudor Vladimirescu clasa I[*]​ (1969)
Partid politic	PCR (1936–prezent)
Alma mater	Universitatea din București Colegiul Național „Sfântul Sava” din București (1932)
Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982

George Macovescu (n. 28 mai 1913, Joseni, Berca, Buzău, România – d. 20 martie 2002, Valencia, Comunitatea Valenciană, Spania) a fost un politician comunist, ministru de externe și scriitor român.

Biografie

A debutat în anii 1930 în ziarele Adevărul și Dimineața, iar în 1936 se înscrie în Partidul Comunist Român, care era în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1939.

Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” și predă la Facultatea de Litere a Universității București. În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe. George Macovescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1969 - 1985.

În 1979 a sărit în sprijinul lui Nicolae Ceaușescu, atacat de Constantin Pârvulescu la Congresul PCR.

Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982.

Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua a fost Emilia.

Tereza Macovescu, o evreică maghiarofonă fostă ilegalistă, a devenit o activistă a Partidului Comunist Român. Ea a fost exclusă din partid în 1952, pe motivul că „are atitudine ușuratică și neprincipialitate în ceea ce privește raporturile cu unii mici burghezi”. Tereza a devenit ulterior traducătoare angajată de diverse edituri, așa cum a fost de exemplu Editura pentru Literatură Universală.

Scrieri

• Contradicții în Imperiul Britanic, București, 1950;
• Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950;
• Gheorghe Lazăr, București, 1954;
• Unele probleme ale reportajului literar, București, 1956;
• Oameni și fapte, București, 1957;
• Introducere în știința literaturii, București, 1962;
• Vârstele timpului, București, 1971;
• Catargele înalte, București, 1972;
• Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ediția (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982;
• Semnul dintre ochi, București, 1983;
• Undeva, cândva, București, 1985;
• Trecânde anotimpuri, București, 1988.
• Jurnal, Vol. I, Domino, București, 2006

Ordine și distincții

• Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a

Bibliografie

• Articol în România literară Arhivat în 9 noiembrie 2011, la Wayback Machine.

Legături externe

• ro Emilia Marinela Macovescu: „Soțul meu credea că Elena Ceaușescu îl avea la mână pe Nicolae cu ceva” Arhivat în 27 decembrie 2013, la Wayback Machine.