Deschide meniul principal
Flugabwehrkanonenpanzer Gepard
Gepard 1a2 overview.jpg

Gepard 1A2 al armatei germane

Tip Autotun antiaerian
Loc de origine  Germania
Istoric operațional
În uz 1973-prezent
Folosit de Germania, Olanda, Belgia, România, Chile
Istoric producție
An proiectare 1965-1973
Producător Krauss-Maffei: șasiu
Siemens AG: electronică
Oerlikon-Contraves: armament
An producție 1965-1976
Bucăți construite 570
Variante Cheetah PRTL (Olanda)
Date generale (B2L)
Greutate 47,3 tone
Lungime 7,68 m (cu tunuri)
7.27 m (șasiu)
Lățime 3,27 m
Înălțime 3,29 m (cu antena radarului de cercetare coborâtă)
Echipaj 3 (mecanicul conductor, ochitor/trăgător și comandant)

Blindaj oțel max. 70 mm
Armament
principal
2× tun automat 35 mm Oerlikon KDA
2× 320 lovituri antiaeriene și
2× 20 lovituri antitanc
Armament
secundar
2× 4 lansatoare de grenade fumigene
Motor MTU MB 838 Ca M500, 10 cilindri, 37,4 litri
830 cp (610 kW) la 2200 rpm
Putere specifică 17,2 cp/t
Suspensie Bare de torsiune
Gardă la sol 0,44 m
Capacitate rezervor 985 l
Autonomie 550 km
Viteză maximă 65 km/h

Gepard (germană Gepard) este un sistem antiaerian autopropulsat blindat, autonom, care poate acționa în orice condiții meteorologice, construit pe șasiul tancului Leopard 1. Proiectat la mijlocul anilor 1960 și folosit începând cu anii 1970, sistemul a fost îmbunătățit de câteva ori cu sisteme electronice de ultimă generație. Gepard a fost principalul sistem mobil de apărare antiaeriană al forțelor terestre germane, olandeze și belgiene. Germania a înlocuit autotunurile antiaeriene Gepard cu sistemul LeFlaSys, în anul 2010.

Cuprins

DescriereModificare

 
Sistemul de artilerie antiaeriană Ghepard din dotarea armatei române.

Vehiculul are la bază șasiul tancului Leopard 1, pe care este montată o turelă supradimensionată. Turela conține armamentul, care constă în două tunuri automate de calibrul 35 mm Oerlikon KDA, și cele două antene radar, unul de cercetare și unul de urmărire. Telemetrul laser se află în partea din față a turelei, între cele două tunuri. Fiecare tun are o cadență de 550 de lovituri pe minut. Tunurile au o lungime de 3,15 m, cu o viteză inițială a proiectilului de 1.440 m/s (utilizând proiectilele FAPDS, lovitură subcalibru perforantă frangibilă cu sabot detașabil) și o bătaie eficace de 5.500 metri. Tunurile automate KDA pot folosi două tipuri de muniție diferite, autotunul antiaerian fiind echipat de obicei cu 640 de proiectile antiaeriene și 40 de proiectile pentru țintele terestre. Trecerea de la un tip de muniție la altul este automată. Turela este acționată electric de către un generator de 40 kW. Pentru formarea tensiunii de alimentare, Gepard este dotat cu un motor auxiliar diesel de 90 CP Mercedes-Benz OM 314 de 3,8 litri și patru cilindri. Vehiculul dispune de un sistem de navigație propriu și două telescoape panoramice. Radarul de cercetare are o rază de acțiune de 15 kilometri și poate funcționa din mișcare, datele fiind actualizate în fiecare secundă. Recunoașterea amicului/inamicului este automată. Radarul de urmărire transmite automat datele referitoare la țintă sistemului de conducere a focului. Acesta, având la bază un calculator analogic, orientează automat armamentul din dotare spre țintă.

UtilizatoriModificare

  •   Germania - 377 construite inițial pentru Bundeswehr. 91 au rămas în uz până în 2010, fiind păstrate în rezervă până la introducerea SysFla.
  •   Belgia - 55 livrate, retrase din uz.
  •   Brazilia - 36 de sisteme comandate din stocurile Germaniei.
  •   Chile - 4 sisteme livrate în 2008 și returnate în 2011. Comanda inițială pentru 30 de exemplare a fost anulată din cauza costurilor ridicate ale revitalizării și modernizării.
  •   Iordania - 60 de sisteme din stocurile Olandei.
  •   Țările de Jos - 95 livrate, retrase din uz. 60 de sisteme au fost vândute Iordaniei.
  •   România - 43 (36 + 7 pentru piese) de sisteme B2L, donate de către Germania.[1][2]

Sisteme comparabileModificare

NoteModificare

BibliografieModificare

  • Spielberger, Walter J., Gepard. The history of the German Anti-Aircraft Tanks., Bernard U. Graefe, 1982, ISBN 3-7637-5197-1

Legături externeModificare