Gheorghe Benga
| Gheorghe Benga | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | (80 de ani)[1]  | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | medic | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Organizații | Academia Română | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Gheorghe Benga (n. 26 ianuarie 1944, Timișoara, România) este un medic român, membru corespondent al Academiei Române, profesor universitar și șef al Catedrei de Biologie Celulară și Moleculară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj Napoca și șef al Laboratorului de Genetică Umană din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj Napoca.
Descoperirea aquaporinei 1
modificareÎn 1986, împreună cu Octavian Popescu și Victor I. Pop, Gheorghe Benga demonstrează existența unei proteine-canal pentru apă în membrana celulară a globulelor roșii, pe care reușește să o detecteze cu ajutorul americanului Ross P. Holmes, de la Universitatea Illinois, care furnizează substanța necesară pentru detectarea acesteia. Descoperirea a fost publicată în anul 1986 în reviste internaționale de specialitate (Biochemistry și European Journal of Cell Biology), împreună cu descrierea modului în care această proteină ar putea fi izolată și purificată, dacă s-ar dispune de aparatura necesară.[2]
În anul 1988 profesorul american Peter Agre descoperă aceeași proteină, pe care, dispunând de aparatura necesară, reușește să o izoleze și purifice. În studiul publicat în 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este menționată în bibliografie. În 1992 Peter Agre publică un alt studiu, referitor la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulară, în care profesorul Benga este omis din bibliografie.
În anul 2003 Premiul Nobel pentru Chimie li se acordă americanilor Peter Agre și Roderick MacKinnon, pentru descoperirile din domeniul canalelor membranelor celulare, astfel: jumătate din premiu lui Peter Agre (creditat de juriul Nobel pentru descoperirea canalelor pentru apă), și jumătate din premiu lui Roderick MacKinnon (creditat de juriul Nobel pentru studiile asupra structurii și mecanismelor canalelor ionice).
Premii și distincții
modificare- Premiul Emil Racoviță al Academiei Române, pentru Ciclul de Lucrări de Biologie Moleculară a Membranelor (1984)
- Premiul anual al Uniunii Medicale Balcanice, pentru cercetarile de biologie a membranelor (1987)
- Premiul Iuliu Moldovan și Diploma de medalie jubiliară - 75 de ani de învațământ medical românesc în Transilvania, acordate pentru "rezultate deosebite în activitatea didactică și de cercetare științifică" (1994)
- Premiul K. Miras al Asociației Balcanice de Laborator Clinic (2000)
- Premiul Opera Omnia pentru întreaga activitate de cercetare științifică (2000)
- Medalia de Aur pentru prezentarea Aquaporinei la cel de-al treilea Congres de Știință de la Constanța [3]
Note
modificare- ^ National Library of Israel Names and Subjects Authority File, accesat în
- ^ Cum a ratat un român premiul Nobel? Povestea lui Gheorghe Benga, 19 septembrie 2013, Vlad Andriescu, Adevărul, accesat la 31 august 2016
- ^ Stiinta - Benga a ratat Premiul Nobel, 19 ianuarie 2006, Elena Stan, Jurnalul Național, accesat la 31 august 2016
Legături externe
modificare- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
- ad-astra.ro: Gheorghe Benga - Curriculum vitae Arhivat în , la Wayback Machine.
- Profesorul Gheorghe Benga Arhivat în , la Wayback Machine., revista Medic.ro, nr. 2
- Conf. dr. George Petrescu: Omisiune regretabilă, Viața medicală, nr. 18 (748) anul XVI, din 30 aprilie 2004, pag. 1
- Prof. Dr. Gheorghe Benga - omis de la Premiul Nobel pentru chimie pe 2003 acordat lui Peter Agre "pentru descoperirea canalelor pentru apă" Arhivat în , la Wayback Machine., revista Stetoscop, nr. 23/2004, Editura Anataeus, ISSN 1582-9995
- Laura Laurențiu: Nobel ratat Arhivat în , la Wayback Machine., ziarul Clujeanul din 11 noiembrie 2003