Gheorghe Constantin

fotbalist român
Gheorghe Constantin
Informații generale
Nume complet Gheorghe Constantin
Data nașterii [1]
Locul nașterii București, România
Data decesului (77 de ani)[2]
Locul decesului București, România
Poreclă Profesorul
Post Atacant
Cluburi de juniori
Ani Club
1946–1949  Unirea Tricolor
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1949–1950  Venus București
1950–1951  Avântul Reghin
1951–1954  Poli Iași
1954–1955  CFR Sighetu Marmației
1955–1969  CCA București 264 (148)
1969–1971  Kayserispor
Total 264 (148)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1956–1967 România 39 (12)
Echipe antrenate
1971–1972  Steaua (asistent)
1972–1973  Steaua
1973–1975  Steaua (asistent)
1975–1976  SC Bacău
1977–1978  Oțelul Galați
1978–1981  Steaua
1981–1982  Poli Iași
1983–1984  Steaua Mecanică Fină
1984–1985  Farul Constanța
1989–1990 România
1990  Rapid
1994  Farul Constanța
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Gheorghe Constantin (n. , București, România – d. , București, România), poreclit „Profesorul[3] a fost un fotbalist român. Este considerat un simbol al Stelei București.[4]

Cariera de jucător

modificare

Constantin a debutat la echipa de tineret a Unirii Tricolor, și, la scurt timp după interzicerea echipei, a semnat cu Venus UCB. Avea să joace un singur an pentru această echipă. A jucat pentru o scurtă perioadă de timp la Avântul Reghin și la CFR Iași, după care a semnat un contract cu Steaua București. A jucat 15 ani la acest club, marcând 149 de goluri. A jucat ultimul an din cariera de profesionist la echipa turcă Kayserispor.

În tinerețe a fost poreclit "Crăcănel" și "Corcodel".[5]

A jucat 39 de meciuri pentru România, marcând 12 goluri. Debutul său în echipa națională s-a produs într-un meci împotriva Serbiei, în care Echipa națională de fotbal a României a fost compusă numai din jucători de la Steaua.

Gheorghe Constantin a fost unul dintre cei mai buni jucători ai echipei naționale. O adevărată dramă a constituit-o însă pentru el ratarea unei lovituri de la 11 metri în meciul cu Echipa națională de fotbal a Ungariei din sferturile de finală ale turneului de fotbal de la Jocurile Olimpice de vară din 1964.[6][7][8] Echipa de fotbal a României ajunsese până în sferturile de finală ale Turneului olimpic de fotbal, cea mai bună performanță a fotbaliștilor români la Jocurile Olimpice. În sferturi a întâlnit Ungaria, partida desfășurându-se pe 18 octombrie 1964, la Yokohama. La scorul de 0-0, echipa română a beneficiat de un penalti, executat de Constantin: portarul Ungariei, Antal Szentmihályi l-a apărat însă. Până la final echipa maghiară a revenit și a marcat două goluri, eliminând astfel echipa României (de remarcat că Ungaria a ieșit campioană la fotbal la acea ediție a Jocurilor Olimpice).[9]

Cariera de antrenor

modificare

După revenirea din Turcia a fost numit antrenor secund la Steaua. A fost antrenor principal în 1973, dar după puțin timp a plecat la Bacău. După Bacău a antrenat și pe FCM Galați, dar în 1978 s-a întors la Steaua. A câștigat Cupa României cu Steaua, dar a plecat la Politehnica Iași. În 1983 a fost numit antrenor al echipei a doua a Stelei, Steaua Mecanică Fină București. După doar un an, a plecat la Gloria Buzău.

Realizări

modificare

Ca jucător:

Ca antrenor:

Lectură suplimentară

modificare

Legături externe

modificare