Gheorghe Ion Marin
| Gheorghe Ion Marin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Cîșlița-Prut, raionul Cahul, Republica Moldova |
| Decedat | (88 de ani) Chișinău, Republica Moldova |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | jurnalist |
Modifică date / text  | |
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în iunie 2023 |
Gheorghe Ion Marin (n. 2 octombrie 1929, Cîșlița-Prut, Județul Cahul (interbelic), România Mare- 20 octombrie 2017, Chișinău, Republica Moldova) a fost un jurnalist, membru al Uniunii scriitorilor din Moldova.
Biografie modificare
S-a născut în familia Domnicăi și a lui Ion Marin din s. Cîșlița-Prut. În anii 1938-1941 este elev la școala medie necompletă din sat. Ulterior- în anii 1947-1951 studiază la școala pedagogică din Cahul, avîndu-l ca coleg pe Eugeniu Grebenikov[1]. 1951-1952- predă la școala medie din comuna Baurci-Moldoveni, Cahul. În anii 1952-1953 Face stagiu de ziarist la redacția ziarului „Moldova socialistă”. Ulterior, în anii 1953-1955 este șef de secție, redactor-șef adjunct la gazeta„Tinerimea Moldovei”. Concomitent, își urmează studiile la Institutul pedagogic „Ion Creangă”. Mai târziu, în anii 1955 - 1959 conduce săptămânalul pentru pionieri „Tânărul leninist”, după care urmează doi ani (1959-1961) de studii la facultatea de ziaristică a Școlii superioare de partid din Moscova. În anii 1961-1965 este redactor-șef la „Tinerimea Moldovei”[2].
În anul 1964 a fost șef al Secției de propagandă a CO de partid Chișinău al Partidului comunist al Moldovei, ulterior prim-secretar al Comitetului raional Frunze al PC Moldovei (1965-1969), iar în anii 1968-1989 a ocupat postul de locțiitor al președintelui Comitetului de stat pentru edituri, poligrafie și comerțul cu cărți din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. A fost și traducător în acest răstimp [3].
Este tatăl Doinei Aldea Teodorovici și bunicul lui Cristofor Aldea-Teodorovici.
Publicații modificare
- 2006: Închinare memoriei
- 2008: Misiuni și destine, Chișinău. Editura Pontos
- 2009: Neamul prin fii săi, Chișinău, Ed. Pontos
Traduceri modificare
- Vladimir Il'ici Lenin (din rusă)
- Omul-legendă. Povestiri despre Cotovschii
- O soluție sportivă de James Aldridge
- Așa glumesc la Gabrovo
- În lumea minunilor de N. Rubakin
- Deceluș de James Aldridge
- Pasărea adevărului, povești portugheze și spaniole
- Peștișorul vorbitor (2008), povești, traducere din portugheză
Distincții modificare
- 1989: Om emerit al Culturii
- 1999: Medalia „Meritul Civic”
- Doctor Honoris Causa al Universității pedagigice Ion Creangă din Chișinău
Note modificare
Bibliografie modificare
- Tudor Țopa, Condamnați la zbucium, Chișinău, Ed. Universul, pp. 66–71
- Localitățile Moldovei. Itinerar documentar-artistic. Cîșlița-Prut
- Calendarul Național, ed. Biblioteca Națională a Republicii Moldova
- Dumitru Coval, Analele st. ale Universitatii de Stat din Moldova, 1996, p.342
- Tudor Țopa, Voeivozii inspirației, Chișinău, Draghiște, 2008