Gheorghe Labin
Date personale
Născut1907 Modificați la Wikidata
Decedat1977 (70 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata

Gheorghe Labin (n. 1907, Pufești, Galați - d. 1977) a fost un pictor și decorator român, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Iași.[1]

A urmat Academia de Arte Frumoase cu pictorii Camil Ressu și Cecilia Cuțescu-Storck.[2]

În Palatul Artelor a fost începută o mare frescă intitulată „marea frescă a războiului” începută de Alexandru Ciucurencu, la care acesta a colaborat cu pictorii Dem. Iordache și Gheorghe Vânătoru, pe schițele lui Gheorghe Labin. Cutremurul din 1940 a avariat grav clădirea, ce a fost demolată în 1943, dispărând astfel și fresca.[3]

După al Doilea Război Mondial, prin temele alese, Gheorghe Labin a devenit pictorul mizeriei din timpul războiului.[4]

În perioada 11- 25 aprilie 1948, a avut loc Expoziția „FLACĂRA”, organizată la sala Dalles de M. H. Maxy, Ligia Macovei, Gheorghe Labin, Boris Caragea și Alexandru Ciucurencu – artiști de certă orientare de stânga – prefigurând noua orientare a artei în regimul comunist.[5]

În ziua de 25 decembrie 1950, prin Decretul 226/ 1950, a fost dizolvat Sindicatul Artelor Frumoase și întregul său patrimoniu a trecut asupra Uniunii Artiștilor Plastici din R.P.R., aceasta fiind recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică. Au fost aleși Boris Caragea ca președinte și Gheorghe Labin ca secretar general (1968-1978).[5]

Lucrări

modificare
  • Bătălia de la Baia-1467, frescă realizată în anul 1942, în Palatul Cercului Militar Național, în sala ce poartă numele „Ștefan cel Mare și Sfânt”[6]
  • Fetița cu pâine (1949)
  • Ioan Vodă cel Cumplit la Cahul (1953)

Gheorghe Labin a practicat și ilustrarea de carte, ca de exemplu: volumul Răscoala iobagilor, de I.D. Mușat, apărut în 1951 la Editura Tineretului, ediția bibliofilă a volumului Ovidiu de Vasile Alecsandri, apărut în 1957 la Editura de stat pentru literatură și artă.

  1. ^ Uniunea Artiștilor Plastici din România în documente de arhivă
  2. ^ Labin Gheorghe (1907-1997)[nefuncțională]
  3. ^ O femeie, un palat
  4. ^ „Arta coruptă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b „Uniunea Artiștilor Plastici din România (UAP)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Sala „Ștefan cel Mare și Sfânt”

Lectură suplimentară

modificare
Fișe biografice, Gheorghe Labin, în
  • Octavian Barbosa, Dicționarul artiștilor români contemporani, București, 1976. p. 280-281
  • Mircea Deac, 250 pictori români, București, 2003. p. 147