Boris Caragea
| Boris Caragea | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [1]  Balcic, Principatul Bulgariei | ||
| Decedat | (76 de ani)[2][3][1] București, România[4] | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | sculptor | ||
| Activitate | |||
| Domeniu artistic | sculptură | ||
| Studii | Universitatea Națională de Arte București | ||
| Pregătire | Frederic Storck, Oscar Han, Dimitrie Paciurea, Hrandt Avakian | ||
| Profesor pentru | Radu Aftenie, Ioan Tolan, Neculai Păduraru | ||
| Mișcare artistică | realism socialist | ||
| Opere importante | Basorelieful de pe fațada Operei Române din București | ||
| Premii | Maestru Emerit al Artei, Artist al poporului | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Boris Caragea (n. , Balcic, Principatul Bulgariei – d. , București, România) a fost un sculptor român, membru corespondent al Academiei Române din 1955[5].
În tinerețe a fost barcagiu în Balcic. După Primul Război Mondial, între 1924-1925, a luat lecții de desen cu Hrandt Avakian[6] Un an mai târziu, sprijinit de sculptorița Zoe Băicoianu, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Frederic Storck și Oscar Han. Și-a perfecționat studiile cu Dimitrie Paciurea, lucrând doi ani în atelierul maestrului, după ce, în 1932 câștigase bursa Paciurea[6].
La un moment dat, din cauza lipsei resurselor materiale, Boris Caragea a vrut să părăsească școala. Oscar Han l-a ajutat să-și ia examenele din doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile.[7]
Prima fază de creație modificare
S-a făcut cunoscut încă din 1933, imediat după absolvirea Academiei, când a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului.
În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație dobrogeană: "Femeie cu cobiliță", "Dans dobrogean" sau "Pescarii". Tot în 1934, a făcut o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis și Neapole. În 1937 a primit premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor[6].
Lucrările din prima fază de creație a artistului au avut ca subiect scene religioase sau portrete realizate cu măiestrie.
Faza a doua de creație modificare
Cea de-a doua fază l-a făcut pe Caragea un important reprezentat al realismului socialist, el devenind sculptorul oficial al ideologiei comuniste, în care a crezut sincer, influențat fiind și de spiritul vremii. În această fază, Boris Caragea s-a dedicat spațiului exterior, propice ansamblurilor arhitectonice[6].
În anul 1951, Boris Caragea a fost ales președintele Uniunii Artiștilor Plastici, la conducerea căreia s-a aflat până în 1957, iar în anul 1962 a fost numit președintele Consiliului artelor plastice din cadrul Comitetului de Stat pentru cultură și artă[8]. Radu Bogdan relatează că, după ce Boris Caragea, care fusese și artistul Casei Regale, a ajuns în postul de președinte al UAP, și-ar fi distrus toate operele concepute înainte de 1944, lepădându-se astfel de trecutul său[9].
A fost ales membru corespondent al "Academiei Republicii Populare Române", a primit titlul de "Maestru emerit al artei" și, ceva mai târziu, pe cel de "Artist al poporului". I s-a acordat de câteva ori "Premiul de stat".
A primit numeroase comenzi oficiale, realizând importante lucrări plastice, printre acestea numărându-se: Durere, monumentul Aruncătorul de disc (opera lui Boris Caragea din 1958 este amplasată pe faleza din Constanța[10]), lucrarea monumentală George Enescu, reliefurile Muzica și Monumentul Constanței, amplasat la Constanța[8].
Lucrări realizate modificare
- Statuia lui Lenin, dezvelită la 21 aprilie 1960, care, până la Revoluția Română din 1989 a stat în fața Casei Scânteii, a fost realizată de sculptorul Boris Caragea din bronz rezultat din topirea statuii ecvestre a regelui Carol I[11].
- Alegorie, reprezentând un nud de fată, statuie turnată în bronz, a fost instalată în 1962 în Parcul Lunca Jiului din Craiova[12].
- Rod (Maternitate), stauie în bronz, a fost amplasată în anul 1964 pe faleza din Eforie Nord, în zona Debarcader[13].
- Monumentul Victoriei, realizat din bronz și inaugurat în 1968 în Parcul Primăriei Constanța, glorifică lupta antifascistă a poporului român, realizată în stilul specific realismului socialist[14].
- Monumentul "Frații Buzești", din Craiova, se află amplasat în colțul Grădinii Trandafirilor sau a Băniei, în apropierea Caselor Băniei, cu fața către Colegiul Național " Frații Buzești". Pe soclul statuii stă scris: “Preda, Stroe și Radu Buzescu, căpitani în oastea lui Mihai Viteazul (1593-1601). Cinste și recunoștință veșnică înaintașilor eroici care au luptat cu neînfricare pentru liberate, unitate și neatîrnare, punând temelii trainice edificiului României socialiste”. Monument de artă plastică, cod LMI: DJ-III-m-B-08421[15].
- Monumentul lui George Enescu, din Tescani, județul Bacău[16]
- Monumentul ostașului sovietic, Iași, 1947;
- Monumentul Aruncătorul de disc, faleza din Constanța, 1958;
- Basorelieful Muzica, fațada Operei din București (împreunã cu Zoe Băicoianu);
- Durere;
- Muzica (relief) și Monumentul Constanței (relief), Constanța;
- Descătușarea, Iași;
- Discobolul, București.
Expoziții modificare
Expoziții personale:
- 1933 - atelierul sculptorului Dimitrie Paciurea.
Expoziții de grup:
- 1927 - Salonul Oficial, București;
- 1929 - Salonul Oficial Barcelona, Spania;
- 1937 - Salonul Oficial, Paris, Franța;
- 1952 - machetă din bronz Lenin, Expoziția Anuală de Stat;
- 1954, 1956, 1964 - Bienala de la Veneția, Italia;
- 1976 - Expoziție retrospectivă.
A mai expus și în:
- 1947, 1961, 1968, 1969, 1977 - Moscova, Rusia;
- 1954, 1956, 1964 - Veneția, Italia;
- 1959 - Minsk, Belarus;
- 1959, 1974 - Budapesta, Ungaria;
- 1960 - Belgrad, Bratislava, Berlin, Helsinki, Alexandria, Cairo;
- 1960, 1968 - Praga, Cehia;
- 1961 - Damasc, Sofia și Paris;
- 1962 - Varșovia, Polonia;
- 1963 - Viena și Varșovia;
- 1969 - Tallinn, Estonia;
- 1970 - Torino, Italia;
- 1967 - Anvers, Belgia.
Premii și distincții modificare
- 1932 - 1934 - Bursa Dimitrie Paciurea;
- 1937 - Meritul pentru sculptură al Ministerului Artelor;
- 1949, 1951, 1953 - Premiul de Stat;
- 1951 - „Maestru emerit al artei";
- 1962 - Titlul de „Artist al poporului";
- 1968 - Ordinul „Meritul Cultural”
- 1971 - Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[17]
Literatură modificare
- Pavel Amelia: Boris Caragea, Editura Meridiane, 1970
Bibliografie modificare
- Drăguț, Vasile, 50 Contemporary Sculptors, Editura Uniunii Artiștilor Plastici, București, 1979.
- Fundația Culturală META, Un secol de sculptură românească Arhivat în , la Wayback Machine.. Dicționar A-D, Colecția Sinteze, Editura META, 2001, pp. 99 - 100.
Legături externe modificare
Note modificare
- ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b https://rkd.nl/explore/artists/414933, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Boris Caragea, RKDartists, accesat în
- ^ Union List of Artist Names, , accesat în
- ^ Membrii români ai Academiei Române (1866 - prezent)
- ^ a b c d Boris Caragea, sculptorul oficial al unei epoci intunecate
- ^ [tt_news=4050 Oscar Han - între daltă și politică]
- ^ a b Dicționar de personalități
- ^ Cr. Vasile, Evoluția artelor plastice în primul deceniu comunist
- ^ „Constanța”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Ciocan vs. Ulyanov[nefuncțională]
- ^ Consiliul Local al Municipiului Craiova[nefuncțională]
- ^ Eforie Nord
- ^ Monumente
- ^ Monumentul Frații Buzești
- ^ Monumentul Enescu din Tescani
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.