Wikipedia

Boris Caragea

sculptor bulgar
Boris Caragea
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Balcik, Principatul Bulgariei Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
București, România[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticsculptură  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Națională de Arte București  Modificați la Wikidata
PregătireFrederic Storck, Oscar Han, Dimitrie Paciurea, Hrandt Avakian  Modificați la Wikidata
Profesor pentruRadu Aftenie, Ioan Tolan, Neculai Păduraru  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticărealism socialist  Modificați la Wikidata
Opere importanteBasorelieful de pe fațada Operei Române din București
PremiiMaestru Emerit al Artei, Artist al poporului
Membru corespondent al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Boris Caragea (n. , Balcik, Principatul Bulgariei – d. , București, România) a fost un sculptor român, membru corespondent al Academiei Române din 1955[4].

Basorelief pe fațada Operei Române din București, în stânga intrării. Sculptori: Zoe Băicoianu și Boris Caragea

În tinerețe a fost barcagiu în Balcic. După Primul Război Mondial, între 1924-1925, a luat lecții de desen cu Hrandt Avakian[5] Un an mai târziu, sprijinit de sculptorița Zoe Băicoianu, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Frederic Storck și Oscar Han. Și-a perfecționat studiile cu Dimitrie Paciurea, lucrând doi ani în atelierul maestrului, după ce, în 1932 câștigase bursa Paciurea[5].

La un moment dat, din cauza lipsei resurselor materiale, Boris Caragea a vrut să părăsească școala. Oscar Han l-a ajutat să-și ia examenele din doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile.[6]

Prima fază de creație

modificare

S-a făcut cunoscut încă din 1933, imediat după absolvirea Academiei, când a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului.

În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație dobrogeană: "Femeie cu cobiliță", "Dans dobrogean" sau "Pescarii". Tot în 1934, a făcut o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis și Neapole. În 1937 a primit premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor[5].

Lucrările din prima fază de creație a artistului au avut ca subiect scene religioase sau portrete realizate cu măiestrie.

Faza a doua de creație

modificare
 
Statuia lui George Enescu amplasată lângă Universitatea Națională de Muzică București. Sculptor Boris Caragea, 1961
 
Statuia lui George Enescu amplasată în parcul conacului Rosetti-Tescanu din Tescani

Cea de-a doua fază l-a făcut pe Caragea un important reprezentat al realismului socialist, el devenind sculptorul oficial al ideologiei comuniste, în care a crezut sincer, influențat fiind și de spiritul vremii. În această fază, Boris Caragea s-a dedicat spațiului exterior, propice ansamblurilor arhitectonice[5].

În anul 1951, Boris Caragea a fost ales președintele Uniunii Artiștilor Plastici, la conducerea căreia s-a aflat până în 1957, iar în anul 1962 a fost numit președintele Consiliului artelor plastice din cadrul Comitetului de Stat pentru cultură și artă[7]. Radu Bogdan relatează că, după ce Boris Caragea, care fusese și artistul Casei Regale, a ajuns în postul de președinte al UAP, și-ar fi distrus toate operele concepute înainte de 1944, lepădându-se astfel de trecutul său[8].

A fost ales membru corespondent al "Academiei Republicii Populare Române", a primit titlul de "Maestru emerit al artei" și, ceva mai târziu, pe cel de "Artist al poporului". I s-a acordat de câteva ori "Premiul de stat".

A primit numeroase comenzi oficiale, realizând importante lucrări plastice, printre acestea numărându-se: Durere, monumentul Aruncătorul de disc (opera lui Boris Caragea din 1958 este amplasată pe faleza din Constanța[9]), lucrarea monumentală George Enescu, reliefurile Muzica și Monumentul Constanței, amplasat la Constanța[7].

Lucrări realizate

modificare
  • Statuia lui Lenin, dezvelită la 21 aprilie 1960, care, până la Revoluția Română din 1989 a stat în fața Casei Scânteii, a fost realizată de sculptorul Boris Caragea din bronz rezultat din topirea statuii ecvestre a regelui Carol I[10].
  • Alegorie, reprezentând un nud de fată, statuie turnată în bronz, a fost instalată în 1962 în Parcul Lunca Jiului din Craiova[11].
  • Rod (Maternitate), stauie în bronz, a fost amplasată în anul 1964 pe faleza din Eforie Nord, în zona Debarcader[12].
  • Monumentul Victoriei, realizat din bronz și inaugurat în 1968 în Parcul Primăriei Constanța, glorifică lupta antifascistă a poporului român, realizată în stilul specific realismului socialist[13].
  • Monumentul "Frații Buzești", din Craiova, se află amplasat în colțul Grădinii Trandafirilor sau a Băniei, în apropierea Caselor Băniei, cu fața către Colegiul Național " Frații Buzești". Pe soclul statuii stă scris: “Preda, Stroe și Radu Buzescu, căpitani în oastea lui Mihai Viteazul (1593-1601). Cinste și recunoștință veșnică înaintașilor eroici care au luptat cu neînfricare pentru liberate, unitate și neatîrnare, punând temelii trainice edificiului României socialiste”. Monument de artă plastică, cod LMI: DJ-III-m-B-08421[14].
  • Monumentul lui George Enescu, din Tescani, județul Bacău[15]
  • Monumentul ostașului sovietic, Iași, 1947;
  • Monumentul Aruncătorul de disc, faleza din Constanța, 1958;
  • Basorelieful Muzica, fațada Operei din București (împreunã cu Zoe Băicoianu);
  • Durere;
  • Muzica (relief) și Monumentul Constanței (relief), Constanța;
  • Descătușarea, Iași;
  • Discobolul, București.

Expoziții

modificare

Expoziții personale:

  • 1933 - atelierul sculptorului Dimitrie Paciurea.

Expoziții de grup:

  • 1927 - Salonul Oficial, București;
  • 1929 - Salonul Oficial Barcelona, Spania;
  • 1937 - Salonul Oficial, Paris, Franța;
  • 1952 - machetă din bronz Lenin, Expoziția Anuală de Stat;
  • 1954, 1956, 1964 - Bienala de la Veneția, Italia;
  • 1976 - Expoziție retrospectivă.

A mai expus și în:

  • 1947, 1961, 1968, 1969, 1977 - Moscova, Rusia;
  • 1954, 1956, 1964 - Veneția, Italia;
  • 1959 - Minsk, Belarus;
  • 1959, 1974 - Budapesta, Ungaria;
  • 1960 - Belgrad, Bratislava, Berlin, Helsinki, Alexandria, Cairo;
  • 1960, 1968 - Praga, Cehia;
  • 1961 - Damasc, Sofia și Paris;
  • 1962 - Varșovia, Polonia;
  • 1963 - Viena și Varșovia;
  • 1969 - Tallinn, Estonia;
  • 1970 - Torino, Italia;
  • 1967 - Anvers, Belgia.

Premii și distincții

modificare
  • 1932 - 1934 - Bursa Dimitrie Paciurea;
  • 1937 - Meritul pentru sculptură al Ministerului Artelor;
  • 1949, 1951, 1953 - Premiul de Stat;
  • 1951 - titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română[17]
  • 1952 - Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[18]
  • 1954 - Ordinul Muncii clasa a II-a „pentru merite deosebite în domeniul artelor plastice”[19]
  • 1959 - Ordinul „23 August” clasa a IV-a „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”[20]
  • 1962 - titlul de Artist al Poporului „pentru merite excepționale în opera de dezvoltare a teatrului, muzicii și artelor plastice”[21]
  • 1968 - Ordinul „Meritul Cultural” clasa I „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”[22]
  • 1971 - Ordinul „Meritul Cultural” clasa I „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[23]

Literatură

modificare
  • Pavel Amelia: Boris Caragea, Editura Meridiane, 1970

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  2. ^ Boris Caragea, RKDartists, accesat în  
  3. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  4. ^ Membrii români ai Academiei Române (1866 - prezent)
  5. ^ a b c d Boris Caragea, sculptorul oficial al unei epoci intunecate
  6. ^ [tt_news=4050 Oscar Han - între daltă și politică]
  7. ^ a b Dicționar de personalități
  8. ^ Cr. Vasile, Evoluția artelor plastice în primul deceniu comunist
  9. ^ „Constanța”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Ciocan vs. Ulyanov[nefuncțională]
  11. ^ Consiliul Local al Municipiului Craiova[nefuncțională]
  12. ^ Eforie Nord
  13. ^ Monumente
  14. ^ Monumentul Frații Buzești
  15. ^ Monumentul Enescu din Tescani
  16. ^ Hotărârea Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române nr. 205 din 8 martie 1951 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Române și titlul de „Laureat” pentru lucrările efectuate în anul 1949, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 30, luni 12 martie 1951, p. 376.
  17. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.
  18. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 107.
  19. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 230 din 9 iunie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor artiști plastici, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 29, 16 iunie 1954, p. 221.
  20. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 192.
  21. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 227 din 28 martie 1962 privind conferirea titlului de „Artist al Poporului”, „Maestru Emerit al Artei” și „Artist Emerit” unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 6, 31 martie 1962, p. 26.
  22. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1264.
  23. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Boris_Caragea&oldid=16872291