Gheorghe Storin
| Gheorghe Storin | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (85 de ani) București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie |  Regatul României.svg){kind=small} Republica Populară Română |
| Ocupație | actor |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Storin (n. 16 martie 1883 - d. 1 octombrie 1968) a fost un actor român, profesor de artă dramatică (1947 - 1952) la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”.
Biografie
modificareA studiat arta dramatică la Conservatorul din București cu C.I. Nottara. La Teatrul Național din București, pe scena căruia a jucat, cu intermitențe, încă din 1902, precum și în „Compania Alexandru Davila” și în „Compania Bulandra-Storin-Manolescu-Maximilian”, Storin a creat cu mare forță dramatică un vast repertoriu de roluri în piese clasice și contemporane românești și străine: Castriș din „Patima roșie” de M. Sorbu, rolul titular din „Michelangelo” de Alexandru Kirițescu, Vulpașin din „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, Don Salluste din „Ruy Blas” de Hugo, Scarpia din „Tosca” de V. Sardou, Nikita din „Puterea întunericului” de Tolstoi, Satin și Actorul din „Azilul de noapte” de Gorki etc.
A fost mobilizat timp de trei luni în cursul Primului Război Mondial.[1]
A decedat în 1968 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.[2]
Distincții
modificarePrin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Gheorghe Storin i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[3] A fost, de asemenea, laureat al Premiului de Stat (ante 1955).[1]
Actorul Gheorghe Storin a fost sărbătorit cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la naștere, iar Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne i-a conferit, prin Decretul nr. 139 din 21 martie 1953, „Ordinul Muncii” clasa I-a „pentru activitate rodnică și merite excepționale în domeniul artei”.[4] Ulterior, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[5]
Filmografie
modificare- Amorurile unei prințese (1913)
- Pe valurile fericirii (1920)
- Televiziune (1931) - bancherul Noris
- Trenul fantomă (1933) - Dr. Stirling
Note
modificare- ^ a b ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.
- ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 259.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
- ^ Decretul nr. 139 din 21 martie 1953 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I-a, tov. Storin Gheorghe (Hagi Stoica), Artist al poporului din Republica Populară Romînă, publicat în Buletinul Oficial nr. 10 din 4 aprilie 1953.
- ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
Bibliografie
modificare- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964