Gheorghe Vidrașcu

politician român
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Vidrașcu.
Gheorghe Vidrașcu
Date personale
NăscutStrăoane, Vrancea, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Cehoslovacia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Primar general al municipiului București Modificați la Wikidata
În funcție
ianuarie 1954 – martie 1955
Precedat deCrăciun Blidaru
Succedat deȘtefan Bălan
Prefect al județului Prahova Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Primar în Ploiești Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat dePanait Patică[*]

Partid politicPCR  Modificați la Wikidata

Gheorghe Vidrașcu, pe numele său real Didenko[1] sau Didenco Vanea[2], (n.  ?, Străoane, Vrancea, România)[3] a fost un demnitar comunist român, fost ilegalist.

Pe la finele lui 1944 a fost adjunctul directorului Serviciului Special de Informații, apoi primar al Ploieștiului (1945-1948) și prefect de Prahova (1948), inspector în Ministerul Afacerilor Interne (1948), președinte al Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport (1949-1952), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1953), primar al Bucureștiului, mai precis președintele Sfatului Popular al Capitalei, cum se numea funcția în acea perioadă (din ianuarie 1954 și până în februarie 1955)[4]. În anul în care a condus Capitala, Vidrașcu a deschis Muzeul „V.I. Lenin – I.V. Stalin”, în clădirea în care în prezent funcționează Muzeul Țăranului Român[5]. În timpul mandatului său a fost terminat „Centrul de producție cinematografică Buftea”, au fost reamenajate spitale și s-a extins rețeaua de magazine.[6].

A fost membru al prezidiului Marii Adunări Naționale (1953-1957). A fost ambasador în Cehoslovacia între 10 august 1957 și 30 iunie 1959. Gh. Vidrașcu a participat la toate întrunirile de Partid privind lucrările canalului Dunărea - Marea Neagră (1949) alături de Iosif Chișinevschi, Emil Bodnăraș, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Avram Bunaciu și Miron Constantinescu.[7]

Este tatăl Olimpiei Vidrașcu și al Ilenei Vidrașcu. Olimpia a fost trimisă la studii la Moscova unde a fost colegă cu Mariana Celac.

Distincții

modificare
  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[8]
  • Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[9]
  • Ordinul Muncii clasa I (16 decembrie 1955) „cu prilejul împlinirii vîrstei de 50 ani și pentru îndelungată activitate revoluționară”[10]
  • Ordinul „23 August” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[11]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[12]
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a III-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”[13]
  1. ^ Vladimir tismăneanu: Sinucideri în înalta nomenklatură comunistî: Cazul Mirel Costea
  2. ^ Rezistenta supraviețuitorilor de la Canalul morții
  3. ^ Gheorghe Vidrașcu, București Wiki 
  4. ^ PRIMARI DE LEGENDĂ Fostul adjunct de la Serviciul de Informații le-a făcut bucureștenilor Muzeul Lenin-Stalin, 60 de magazine și Centrul Cinematografic de la Buftea, adevarul.ro,  
  5. ^ Fostul adjunct de la Serviciul de Informații le-a făcut bucureștenilor Muzeul Lenin-Stalin, 60 de magazine și Centrul Cinematografic de la Buftea
  6. ^ Revista 22, Vineri 9 Mai. 2008
  7. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 99.
  8. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 384.
  9. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 573 din 16 decembrie 1955 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul IV, nr. 34, 24 decembrie 1955, p. 292.
  10. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 192.
  11. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 390.
  12. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 627.

Legături externe

modificare


Predecesor:
Crăciun Blidaru
Primar al Bucureștiului
ianuarie 1954 - februarie 1955
Succesor:
Ștefan Bălan