Ghirdoveni, Dâmbovița

sat în comuna I.L. Caragiale, județul Dâmbovița, România
Ghirdoveni
—  sat și reședință de comună  —
Ghirdoveni se află în România
Ghirdoveni
Ghirdoveni
Ghirdoveni (România)
Localizarea satului pe harta României
Ghirdoveni se află în Județul Dâmbovița
Ghirdoveni
Ghirdoveni
Ghirdoveni (Județul Dâmbovița)
Localizarea satului pe harta județului Dâmbovița
Coordonate: 44°56′26″N 25°40′25″E ({{PAGENAME}}) / 44.94056°N 25.67361°E

Țară România
Județ Dâmbovița
Comună I.L. Caragiale

SIRUTA67746

Populație (2021)
 - Total3.004 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal137256

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Ghirdoveni este satul de reședință al comunei I.L. Caragiale din județul Dâmbovița, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Ghirdoveni constituia o comună separată, de sine stătătoare, arondată plășii Filipești din județul Prahova, înființată pe la anul 1700 prin reunirea satelor Rășinari, Ștefănoaioa, Ciorinești și Ghira; comuna era alcătuită din satele Ghirdoveni și Cricoveni, cu 1531 de locuitori. Aici funcționau o biserică zidită la 1870 și o școală cu 72 de elevi (dintre care 8 fete).[1]

În 1925, comuna este consemnată tot în plasa Filipești, doar cu satul de reședință, având o populație de 1896 de locuitori,[2]

În 1950, comuna Ghirdoveni a trecut în administrarea raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la desființarea raioanelor, comuna nu a revenit la județul Prahova, fiind transferată județului Dâmbovița. Tot atunci, ea a fost desființată și comasată cu comuna I.L. Caragiale, care a căpătat structura actuală, satul Ghirdoveni devenind noua reședință a comunei.[3][4]

  1. ^ Lahovari, George Ioan (). „Ghirdoveni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 522–523. 
  2. ^ „Comuna Ghirdoveni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  3. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  4. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .