Giulio Magni
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2012 |
| Giulio Magni | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Roma, Statele Papale[1] |
| Decedat | (70 de ani)[2] Roma, Regatul Italiei |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Ocupație | arhitect critic de artă |
Modifică date / text  | |
Giulio Magni (n. 1 noiembrie 1859, Velletri – d. 16 februarie 1930, Roma) a fost un arhitect și critic de artă italian care a activat atât în Italia cât și în România.
Biografie modificare
S-a născut în 1859 în familia istoricului de artă Basilio Magni (1831-1925).
În 1881, la numai 22 ani, Giulio Magni a câștigat premiul II la Concursul Poletti, în cadrul Academiei San Luca din Roma.[3]
La 31 ani, împreună cu alți arhitecți italieni, a participat la fondarea grupării „Associatione Artistica fra i Cultori dell’Architettura in Roma”.[3]
În 1893, Giulio Magni a fost invitat la București, unde, începând din 1894, a lucrat la proiecte pentru Primăria Capitalei și Ministerul Lucrărilor Publice, până în anul 1906.[3]
După întoarcerea sa din România, între 1906 și 1907 a fost președinte al „Associatione Artistica fra i Cultori dell’Architettura in Roma”, la a cărei înființare a participat.[3]
Lucrări modificare
Lucrările arhitectului sunt în general clasicizante, vădit eclectice. Câteva lucrări ale lui Giulio Magni se înscriu însă în arhitectura Neoromânească, probabil ca urmare a colaborării cu arhitectul Ion Mincu.
În cei zece ani în care a locuit și lucrat la București, Giulio Magni a realizat aproape treizeci de edificii dintre cele mai variate, precum Hala Traian, Palatul Arhiepiscopiei Catolice, o biserică la Constanța, gări, diferite vile comandate de personalități importante ale vieții politice și sociale române (Lahovary, Andronescu, Popovici etc.) și mai multe școli la Iași și București.[3]
- 1896 Hala Traian din București
- 1898 Casa Elie Radu
- 1898 Gara din Comănești
- 1898 Gara din Curtea de Argeș
- 1899 Vechea gară de cale ferată Brusturoasa, numită halta Elie Radu, din păcate dinamitată în al Doilea Război Mondial.[4]
- 1900-1902 Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București
- 1906 Școala comunală Mavrogheni din București, în prezent Școala Nr.11, Heliade Rădulescu[5]
Bibliografie modificare
- Kisilewicz, Ileana, Villa “Scolari – Trolli” din Iași, arhitect Giulio Magni, Monumentul: tradiție și viitor, Editura Doxologia, Iași, 2012
- Celac, Mariana; Carabela, Octavian; Marcu-Lapadat, Marius, București, arhitectură și modernitate, un ghid adnotat, Editura Simetria, 2005, București, România
- Zbîrnea, Ileana, "Guilio Magni. I suoi progetti di architettura in Romania", Annuario Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica, Venezia, 2001
- Constantin, Paul, Dicționar universal al arhitecților, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986, București, România
Note modificare
- ^ a b MAGNI, Giulio, Dizionario Biografico degli Italiani
- ^ Giulio Magni, Autoritatea BnF
- ^ a b c d e Școala Nr. 11, Heliade Rădulescu
- ^ Gara Brusturoasa
- ^ Școala Nr.11, Heliade Rădulescu