Ion Mincu

arhitect român
Ion Mincu
Ion Mincu.jpg
Date personale
Născut20 decembrie 1852
Focșani, Principatul Moldovei
Decedat6 decembrie 1912, (59 de ani)
București, România
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
politician
inginer Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterÉcole des Beaux-Arts  Modificați la Wikidata
Clădiri semnificative* Casa Lahovari
* Casa Petrașcu
* Vila Robescu, Sinaia

Ion Mincu (n. 20 decembrie 1852, Focșani - d. 6 decembrie 1912, București) a fost un arhitect, inginer, profesor și deputat român. Promotor al unui stil românesc în arhitectură, cunoscută și ca arhitectură neo-românească, Ion Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiționale din România. Exemple în acest sens sunt Bufetul din Șoseaua Kiseleff (1882-1892) și Vila Robescu din Sinaia.

Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române

Date biograficeModificare

 
Bustul lui Ion Mincu, situat în Parcul Teatrului din orașul Focșani, oraș în care s-a născut
 
Mormântul lui Ion Mincu din Cimitirul Bellu. Troița a fost așezată în 2012

Ion Mincu s-a născut în anul 1852, la Focșani, pe atunci în județul Putna.

Studiile secundare le-a efectuat la Liceul „Unirea” din Focșani, între anii 1863 și 1871. Din 1864 este bursier la Școala Națională de Arte Frumoase din București, înființată în acel an. În anul 1871 se înscrie la Școala de Poduri, Șosele și Mine din București, pe care a absolvit-o în 1875, obținând diploma de inginer. Între 1877-1884 studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris, avându-i ca profesori pe Remy de Louanges și J. Gaudet, și obține diploma de arhitect. În 1883 a primit premiul Societății centrale a arhitecților francezi.

Ion Mincu s-a căsătorit în aprilie 1887, pe când avea 35 de ani, cu Eliza Dăscălescu, care era cu 11 ani mai tânără. Cei doi au avut două fiice[1].

Întors în țară, între 1892-1897, are o activitate didactică și își aduce aportul la înființarea Școlii de arhitectură a Societății Arhitecților Români. Între 1898-1912 este profesor la atelierul de proiecte al Școlii Naționale de Arhitectură, iar apoi la Școala Superioară de Arhitectură din București. Ion Mincu a fost deputat în Parlamentul României între 1895-1899. Între 1903-1912 a fost președintele Societății Arhitecților Români.

Ion Mincu a murit la 6 decembrie 1912, în București.

LucrăriModificare

 
Casa în care a locuit Ion Mincu
București, strada Arthur Verona

ArticoleModificare

  • Școala noastră de arte frumoase (1895-1896 în revista Literatura și arta română)
  • Expozițiunea de arhitectură P. Antonescu (1900-1901 în revista Literatura și arta română)
  • Concursul Camerei de Comerț din București, Palatul Bursei (1907 în revista Literatura și arta română)
  • Cronica artistică - Stavropoleos (1904 în Epoca)

DistincțiiModificare

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ Mihaela Stoica. „Ion Mincu, marele arhitect care și-a făcut casă cu bani împrumutați de la primărie. Caragiale venea frecvent în sufrageria în care mai târziu s-au găsit niște scrisori secrete”. Accesat în . 
  2. ^ http://www.acad.ro/membri_ar/armembri_pm.htm Academia Română - Membrii post-mortem ai Academiei Române

BibliografieModificare

  • Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Mincu