Grigore Cerchez
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Grigore Cerchez | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Oșești, România |
Decedat | (76 de ani)[1][2] București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | arhitect inginer |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Clădiri semnificative | * Palatul Institutului de Arhitectură * Banca Națională a României, filiala Brăila * Fațada Muzeului Național „Grigore Antipa” |
Modifică date / text |
Grigore Cerchez (sau Cherchez, Cerkez) (n. , Oșești, Vaslui, România – d. , București, România) a fost un inginer civil, profesor și arhitect român. A fost primar interimar al Bucureștiului în perioada aprilie - mai 1886 și 1 august 1886 - 21 noiembrie 1886.[3]
A fost unul dintre adepții și susținătorii curentului istorist, de inspirare din trecut, concretizat în special în clădiri de factură neobrâncovenească, dar și neogotică în arhitectură. A urmat cursurile de la École Centrale des Arts et Manufactures de la Paris iar în perioada 1876-1879 a ocupat la București funcția de inginer șef al orașului.
Operă
modificareOpere importante
modificare- O aripă a Palatului Cotroceni (Marele Salon de Recepție, reamenajat între 1925 - 1926)
- Banca Națională a României, Filiala Brăila (1886)
- Palatul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, București (1912-1927)
- A participat la proiectarea palatului Academiei de Studii Economice
- Bursa din București[necesită citare]
- Sediul Uniunii Artiștilor Plastici (în stil neogotic). Clădirea nu mai există fiind dărâmată după cutremurul din 1977 care o afectase parțial.
- Sinagoga Cahal Grande (1890). Clădirea a fost devastată în timpul pogromului din 1941 și demolată în 1955.
- Modernizarea și canalizarea Dâmboviței (1880)
- Castelul Cantacuzino din Bușteni (1911)
- Casa Manu de pe Aleea Alexandru (1915)
- Casa Dissescu de pe Calea Victoriei (1910-1912)
- Fațada Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (1904-1908)
- Teatrul Mihai Eminescu
- Vila numismatului Mihail C. Suțu din Constanța
- Clădirea Poștei din Calafat
- Conacul Romanov din Pleșoiu
Alte lucrări din București
modificare- Teatrul Comedia de pe Calea Victoriei, actualmente Teatrul Odeon (1911)
- Casa Dr. Herescu - B-dul Dacia (1911-1913)
- Casa Niculescu - Dorobanțu - Str. G. Manu (este vorba despre casa care există și astăzi, casa lui Ilie Niculescu - Dorobanțu, soțul Tatianei Brătianu, fata lui Ionel I.C. Brătianu)
- Casa Constantin Niculescu - Dorobanțu / (casa construită pentru fratele lui Ilie Niculescu-Dorobanțu se află tot pe Str. G. Manu chiar la intersecție cu B-dul Lascăr Catargiu, dar în prezent nu mai există fiind bombardată în 1944)
- Casa Candiano-Popescu / Palatul Voievodal al Regelui Mihai - Șoseaua Kiseleff (actualmente sediul Băncii ING) (1910)
- Casa Lahovary - Str Orlando - casa a fost proiectată pentru Emil Lahovary și soția sa Elena Niculescu Dorobanțu (1906-1919)
- Biserica Bucur - efectuează lucrări de restaurare în 1909
- Biserica cu Sibile - biserica ajunsese o ruină în 1912, iar arhitectul realizează planurile de refacere ale bisericii în 1913
- Cladirea de pe strada Ivo Andric nr. 10 (fosta Potcovari) autorizatia din 8 septembrie 1921
Note
modificare- ^ Grigore P. Cerkez, Répertoire des artistes et personnalités du musée d'Orsay, accesat în zero width space character în
|publisher=
la poziția 57 (ajutor) - ^ Grigore Cerchez, European Theatre Architecture, accesat în
- ^ Monitorul Primăriei București nr. 49 din 14 decembrie 1886
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- Materiale media legate de Monitorul Primăriei București august 1886 la Wikimedia Commons
- Materiale media legate de Monitorul Primăriei București septembrie 1886 la Wikimedia Commons
- Materiale media legate de Monitorul Primăriei București octombrie 1886 la Wikimedia Commons
- Materiale media legate de Monitorul Primăriei București noiembrie 1886 la Wikimedia Commons
- Materiale media legate de Monitorul Primăriei București decembrie 1886 la Wikimedia Commons
Articole biografice
- Vă mai amintiți de: Grigore Cerchez, 13 iulie 2010, Eliza Zdru, Adevărul