Goană după aur

Goana după aur sau febra aurului (engleză: Gold Rush) a avut loc în secolul al XIX-lea în Australia, Brazilia, Canada, Africa de Sud și Statele Unite, în timp ce alte căutări mai mici după aur au avut loc în alte locuri.

Goana după aur este o perioadă de migrație pripită și masivă de muncitori în mai multe zone rustice în care a existat o descoperire dramatică a unor cantități mari de aur. De obicei, se referă mai ales la Goana după aur din California din 1849 .

În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea au existat mai multe căutări de aur majore. Bogăția permanentă care a rezultat a fost distribuită pe scara largă din cauza costurilor reduse ale migrației și a ușurinței de intrare în diferite teritorii. În timp ce mineritul de aur era neprofitabil pentru majoritatea săpătorilor și a proprietarilor de mine, unii oameni au făcut averi mari, la fel și unii negustori și transportatori au avut profituri mari. Creșterea rezultată în furnizarea de aur din lume a stimulat comerțul mondial și pe cel al investițiilor. Istoricii au scris pe larg despre migrație, comerț, colonizare și despre istoria mediului asociată cu goana după aur.

Locuri

Zone în care au avut loc goane după aur:

Zacatecas, Mexic, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Parral Chihuahua, în 1631.
Munții Apalași de Sud din Statele Unite ale Americii. La nord de Atlanta și la vest de Charlotte; în Georgia la sfârșitul anilor 1830 și în Carolina de Nord în jurul anului 1848.
Goana după aur din California (1848).
Colorado, la sfârșitul anilor 1850
Febra aurului din Australia (1851).
Febra aurului de la Canionul Fraser (1858).
nordul Nevadei, în 1850.
Otago, Noua Zeelandă din 1861.
estul Oregonului, anii 1860 și 1870
Montana în 1863.
Tierra del Fuego, Argentina și Chile (1883).
Transvaal (Africa de Sud) în 1886 . Afluxul de mineri a fost unul dintre factorii care au alimentat Războiul Burilor.
Goana după aur din Klondike, Yukon, Canada (1896).
Alaska ( 1898 ).
Abangares, Guanacaste, în Costa Rica, (1888-1930)