Gubernia Livonia

Gubernia Livonia
Livonia
Лифляндская губерния
—  Gubernie a Imperiului Rus  —
Blank.png – Flag of Latvia.svg Flag of Estonia.svg
DrapelStemă
DrapelStemă
Localizare
Localizare
CapitalăRiga
Guvernare
Formă de guvernaregubernie
Istorie
Înființare (de jure)
Desființare1917
Date statistice
Populație 
 - 18971.299.365 loc.
În prezent parte din
 Estonia
 Letonia

Gubernia Livonia[1] (în rusă Лифляндская губерния, Lifliandskaia gubernia; în germană Gouvernement Livland, Livländisches Gouvernement; în letonă Vidzemes guberņa, după regiunea Vidzeme locuită de letoni) a fost una dintre guberniile baltice ale Imperiului Rus, a cărui teritoriu este împărțit acum între Republica Letonia și Republica Estonia.

Guberniile Livonia și Estonia

IstoricModificare

 
Harta viceregatelor Riga și Reval, 1783

După capitularea Estoniei și Livoniei în 1710, țarul Petru cel Mare a înființat pe 28 iulie 1713 gubernia Riga (în rusă Рижская губерния), care a inclus, de asemenea, uezdul Smolensk, uezdul Dorogobuj, uezdul Roslavl și uezdul Viazma din gubernia Smolensk.

Suedia a cedat în mod oficial Livonia Suedeză către Rusia în 1721 prin Tratatul de la Nystad. În 1722 comitatul Tartu a fost adăugat guberniei Riga. În 1726 gubernia Smolensk a fost separată de gubernia Riga, care avea acum cinci provincii - Rīga, Cēsis, Tartu, Pärnu și Saaremaa. În 1783 comitatul Sloka a fost adăugat guberniei. Pe 3 iulie 1783 Ecaterina cea Mare a reorganizat gubernia în viceregatul Riga. Abia în 1796, după cea de-a Treia Împărțire a Poloniei acest teritoriu a fost redenumit gubernia Livonia.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea gubernia nu a fost guvernată după legile rusești, ci a fost administrată în mod autonom de către nobilimea baltică germană locală prin Landtagul feudal (Liefländischer Landtag).[2] Nobilii germani au insistat să-și păstreze privilegiile și să folosească limba germană. În 1816 țarul Alexandru I i-a eliberat pe iobagii din Livonia, într-un act precursor al planului de eliberare a iobagilor din restul Rusiei.[3]

După Revoluția din februarie 1917, partea de nord a guberniei Livonia a fost unită cu gubernia Estonia, formând gubernia autonomă a Estoniei. Gubernia autonomă a Estoniei a emis Declarația de Independență a Estoniei pe 24 februarie 1918, cu o zi înainte ca teritoriul guberniei să fie ocupat de trupele germane în timpul Primului Război Mondial.

Prin semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk din 3 martie 1918, Rusia Bolșevică a acceptat pierderea guberniei Livonia, iar prin acordurile încheiate la Berlin pe 27 august 1918 gubernia autonomă a Estonei și gubernia Livonia au fost despărțite de Rusia.[4]

Diviziuni administrativeModificare

Gubernia Livonia a fost împărțită în 9 comitate (Kreis).

# Comitat (Kreis) Centru administrativ (pop.) Suprafață (verste2) Populație
1 Kreis Walk Walk (10,922) 5.298,7 120.585
2 Kreis Wenden Wenden (6,356) 4.953,7 124.208
3 Kreis Werro Werro (4,152) 3.744,2 97.185
4 Kreis Wolmar Wolmar (5,050) 4.358,1 112.836
5 Kreis Pernau Pernau (12,898) 4.694,9 98.123
6 Kreis Riga Riga (282,230) 5.468,4 396.101
7 Kreis Fellin Fellin (736) 4.015,2 99.747
8 Kreis Ösel Arensburg (4603) 2.515,5 60.263
9 Kreis Dorpat Dorpat (Iuriev) (42,308) 6.276,7 190.317

Notă: După declarația „Cu privire la autonomia Estoniei” din 30 martie 1917 a guvernului provizoriu al Rusiei, elaborată în urma Revoluției din Februarie, Gubernia Livonia a fost divizată: cinci comitate nordice (Kreis) cu populație estonă (Iuriev (Derpt), Pernov, Fellin, Verro și Ezel), precum și localitățile locuite de estonieni în comitatul Valk au fost toate incluse în compoziția guberniei Estonia. Cu toate acestea, noua frontieră între guberniile Estonia și Livonia nu a fost niciodată trasată în mod oficial.

LimbiModificare

  • Potrivit recensământului imperial din 1897.[5] Cu litere îngroșate sunt trecute limbile vorbite de mai mulți oameni decât limba de stat.
Limba Număr Procent (%) Bărbați Femei
Letonă 563.929 43,4 271.215 292.714
Estonă 518.594 39,91 247.348 271.246
Germană 98.573 7,58 44.770 53.803
Rusă 68.124 5,24 38.844 29.280
Idiș 23.728 1,82 12.189 11.539
Poloneză 15.132 1,16 8.321 6.811
Lituaniană 6.594 0,5 4.131 2.463
Persoane

care nu și-au declarat
limba maternă

154 >0,1 71 83
Alte limbi[6] 4.537 0,34 3.109 1.428
Total 1.299.365 100 629.992 669.373

Listă de guvernatoriModificare

NoteModificare

  1. ^ The Baltic States from 1914 to 1923 By LtCol Andrew Parrott Arhivat în , la Wayback Machine.
  2. ^ Smith, David James (). The Baltic States and Their Region. Rodopi. ISBN 978-90-420-1666-8. 
  3. ^ Sebag Montefiore, Simon (). The Romanovs. United Kingdom: Weidenfeld & Nicholson. p. 323-324. 
  4. ^ The Baltic States and Weimar Ostpolitik By John Hiden
  5. ^ ru Language Statistics of 1897 Arhivat în , la Wayback Machine.
  6. ^ Limbi ale căror vorbitori în întreaga gubernie nu depășesc 1.000 de persoane