Gubernia Livonia

Gubernia Livonia^[1] (în rusă Лифляндская губерния, Lifliandskaia gubernia; în germană Gouvernement Livland, Livländisches Gouvernement; în letonă Vidzemes guberņa, după regiunea Vidzeme locuită de letoni) a fost una dintre guberniile baltice ale Imperiului Rus, a cărui teritoriu este împărțit acum între Republica Letonia și Republica Estonia.

Gubernia Livonia

Livonia

Лифляндская губерния

— Gubernie a Imperiului Rus —

←

1721 – 1917

→


Drapel	Stemă

Localizare

Guvernare

Istorie

Înființare (de jure)

10 septembrie 1721

Desființare

1917

Date statistice

Populație

- 1897

1.299.365 loc.

În prezent parte din

Estonia

Letonia

Istoric

Harta viceregatelor Riga și Reval, 1783

După capitularea Estoniei și Livoniei în 1710, țarul Petru cel Mare a înființat pe 28 iulie 1713 gubernia Riga (în rusă Рижская губерния), care a inclus, de asemenea, uezdul Smolensk, uezdul Dorogobuj, uezdul Roslavl și uezdul Viazma din gubernia Smolensk.

Suedia a cedat în mod oficial Livonia Suedeză către Rusia în 1721 prin Tratatul de la Nystad. În 1722 comitatul Tartu a fost adăugat guberniei Riga. În 1726 gubernia Smolensk a fost separată de gubernia Riga, care avea acum cinci provincii - Rīga, Cēsis, Tartu, Pärnu și Saaremaa. În 1783 comitatul Sloka a fost adăugat guberniei. Pe 3 iulie 1783 Ecaterina cea Mare a reorganizat gubernia în viceregatul Riga. Abia în 1796, după cea de-a Treia Împărțire a Poloniei acest teritoriu a fost redenumit gubernia Livonia.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea gubernia nu a fost guvernată după legile rusești, ci a fost administrată în mod autonom de către nobilimea baltică germană locală prin Landtagul feudal (Liefländischer Landtag).^[2] Nobilii germani au insistat să-și păstreze privilegiile și să folosească limba germană. În 1816 țarul Alexandru I i-a eliberat pe iobagii din Livonia, într-un act precursor al planului de eliberare a iobagilor din restul Rusiei.^[3]

După Revoluția din februarie 1917, partea de nord a guberniei Livonia a fost unită cu gubernia Estonia, formând gubernia autonomă a Estoniei. Gubernia autonomă a Estoniei a emis Declarația de Independență a Estoniei pe 24 februarie 1918, cu o zi înainte ca teritoriul guberniei să fie ocupat de trupele germane în timpul Primului Război Mondial.

Prin semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk din 3 martie 1918, Rusia Bolșevică a acceptat pierderea guberniei Livonia, iar prin acordurile încheiate la Berlin pe 27 august 1918 gubernia autonomă a Estonei și gubernia Livonia au fost despărțite de Rusia.^[4]

Diviziuni administrative

Gubernia Livonia a fost împărțită în 9 comitate (Kreis).

#	Comitat (Kreis)	Centru administrativ (pop.)	Suprafață (verste²)	Populație
1	Kreis Walk	Walk (10,922)	5.298,7	120.585
2	Kreis Wenden	Wenden (6,356)	4.953,7	124.208
3	Kreis Werro	Werro (4,152)	3.744,2	97.185
4	Kreis Wolmar	Wolmar (5,050)	4.358,1	112.836
5	Kreis Pernau	Pernau (12,898)	4.694,9	98.123
6	Kreis Riga	Riga (282,230)	5.468,4	396.101
7	Kreis Fellin	Fellin (736)	4.015,2	99.747
8	Kreis Ösel	Arensburg (4603)	2.515,5	60.263
9	Kreis Dorpat	Dorpat (Iuriev) (42,308)	6.276,7	190.317

Notă: După declarația „Cu privire la autonomia Estoniei” din 30 martie 1917 a guvernului provizoriu al Rusiei, elaborată în urma Revoluției din Februarie, Gubernia Livonia a fost divizată: cinci comitate nordice (Kreis) cu populație estonă (Iuriev (Derpt), Pernov, Fellin, Verro și Ezel), precum și localitățile locuite de estonieni în comitatul Valk au fost toate incluse în compoziția guberniei Estonia. Cu toate acestea, noua frontieră între guberniile Estonia și Livonia nu a fost niciodată trasată în mod oficial.

Limbi

Potrivit recensământului imperial din 1897.^[5] Cu litere îngroșate sunt trecute limbile vorbite de mai mulți oameni decât limba de stat.

Limba	Număr	Procent (%)	Bărbați	Femei
Letonă	563.929	43,4	271.215	292.714
Estonă	518.594	39,91	247.348	271.246
Germană	98.573	7,58	44.770	53.803
Rusă	68.124	5,24	38.844	29.280
Idiș	23.728	1,82	12.189	11.539
Poloneză	15.132	1,16	8.321	6.811
Lituaniană	6.594	0,5	4.131	2.463
Persoane care nu și-au declarat limba maternă	154	>0,1	71	83
Alte limbi^[6]	4.537	0,34	3.109	1.428
Total	1.299.365	100	629.992	669.373

Listă de guvernatori

1712–1719 Aleksandr Danilovich Menșikov
1719–1726 Anikita Repnin
1727–1751 Peter Lacy
1734–1736 Karl von Hochmuth (locotenent de guvernator)
1751–1753 Vladimir Petrovici Dolgoruki
1753–1758 Piotr Vojeikov (viceguvernator)
1758–1761 Vladimir Petrovici Dolgoruki
1762–1791 George von Browne
1792–1798 Nikolai Repnin
1798–1800 Ludwig von Nagell
1800–1801 Peter Ludwig von der Pahlen
1801–1803 Serghei Fiodorovici Golițîn
1803–1807 Friedrich Wilhelm von Buxhoeveden
1807–1810 Ivan Repiev
1810–1812 Dmitri Ivanovici Lobanov-Rostovski
1812–1812 Johann Magnus von Essen
1812–1829 Filippo Paulucci
1829–1845 Carl Magnus von der Pahlen
1845–1848 Evgheni Golovin
1848–1861 Alexander Arkadievici Suvorov
1861–1864 Wilhelm Heinrich von Lieven
1864–1866 Piotr Andreevici Șuvalov
1866–1866 Eduard Baranov
1866–1876 Peter Bagrationi
1876–1883 Alexander von Üxküll-Güldenband
1883–1885 Ivan Șevici
1885–1895 Mihail Zinoviev
1895–1900 Vladimir Surovcev
1901–1905 Mihail Pașkov
1905–1906 Vasili Sollogub
1906–1909 Alexander Möller-Zakomelski
1909–1914 Nikolai Zveghincev
1914–1916 Arkadi Kelepovski
1916–1917 Nikolai Lavrinovski
1917 Serghei Șidlovski
1917 Andrejs Krastkalns (comisar al Guvernului Provizoriu Rus din 18 martie până în 3 aprilie)

Note

^ The Baltic States from 1914 to 1923 By LtCol Andrew Parrott Arhivat în 19 martie 2009, la Wayback Machine.
^ Smith, David James (2005). The Baltic States and Their Region. Rodopi. ISBN 978-90-420-1666-8.
^ Sebag Montefiore, Simon (2016). The Romanovs. United Kingdom: Weidenfeld & Nicholson. p. 323-324.
^ The Baltic States and Weimar Ostpolitik By John Hiden
^ ru Language Statistics of 1897 Arhivat în 22 iunie 2011, la Wayback Machine.
^ Limbi ale căror vorbitori în întreaga gubernie nu depășesc 1.000 de persoane

[1] The Baltic States from 1914 to 1923 By LtCol Andrew Parrott Arhivat în 19 martie 2009, la Wayback Machine.

[2] Smith, David James (2005). The Baltic States and Their Region. Rodopi. ISBN 978-90-420-1666-8.

[3] Sebag Montefiore, Simon (2016). The Romanovs. United Kingdom: Weidenfeld & Nicholson. p. 323-324.

[WO-4] The Baltic States and Weimar Ostpolitik By John Hiden

[demoscope-5] ru Language Statistics of 1897 Arhivat în 22 iunie 2011, la Wayback Machine.

[6] Limbi ale căror vorbitori în întreaga gubernie nu depășesc 1.000 de persoane

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]