Halldór Laxness

(Redirecționat de la Halldór Kiljan Laxness)
Halldór Kiljan Laxness

Halldór Laxness în anul 1955
Date personale
Nume la naștereHalldór Guðjónsson Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Reykjavík, Regatul Danemarcei⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedat (95 de ani)[6] Modificați la Wikidata
Mosfellsbær, Capital Region⁠(d), Islanda Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboala Alzheimer Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAuður Laxness[*][[Auður Laxness (Icelandic writer and craftswoman)|​]] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiGuðný Halldórsdóttir[*][[Guðný Halldórsdóttir (Icelandic film director and screenwriter (born 1954))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Islanda Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică
luteranism Modificați la Wikidata
Ocupațieromancier, scriitor
Locul desfășurării activitățiiIslanda Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLimba islandeză[7] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitorSecolul XX
Specie literarăroman
Note
PremiiPremiul Nobel pentru Literatură, 1955

(în islandeză ˈhaltour ˈcʰɪljan ˈlaxsnɛs; nume la naștere Halldór Guðjónsson; n. , Reykjavík, Regatul Danemarcei⁠(d) – d. , Mosfellsbær, Capital Region⁠(d), Islanda) a fost un scriitor islandez. De-a lungul activității sale a scris poezii, articole pentru ziare, piese de teatru, cărți de călătorii, povestiri și romane. A fost influențat de scriitorii August Strindberg, Sigmund Freud, Sinclair Lewis, Upton Sinclair, Bertolt Brecht și Ernest Hemingway.[8] Este singurul islandez laureat cu Premiul Nobel.

Medalia Premiului Nobel
Medalia Premiului Nobel

Motivația Juriului Nobel

modificare

"...pentru via sa forță etică ce a reînnoit marea artă narativă a Islandei" [9] .

Date biografice

modificare
 
Halldór Laxness de Einar Hákonarson, 1984

S-a născut sub numele de Halldór Guðjónsson (după tradiția patronimicii islandeze) la Reykjavik, la 23 aprilie 1902, ca fiu al lui Guðjón Helgason si al lui Sigríður Halldórsdóttir. După ce a petrecut primii săi ani în capitala Islandei, în 1905 s-a mutat cu familia la Laxnes, lângă Mosfellsbær, o zona rurală imediat la nord de Reykjavík. De mic copil a început să citească literatură și să scrie povestiri. La 14 ani i-a apărut cel dintâi articol în ziarul Morgunblaðið, sub semnătura H.G.

Halldór Guðjónsson va adopta pseudonimul Laxness după denumirea locului în care se afla ferma părintească. De condiție socială modestă, el va fi nevoit să exercite diferite meserii înainte de a se putea consacra adevăratei sale vocații, cea literară; avatarurile însă îl vor ajuta să-și lărgească orizontul de cunoaștere a vieții și vor adânci realismul viziunii sale. Debutează la 17 ani.

Trăiește câtva timp o criză de misticism, în care sub aspect literar suferă pe rând, influența lui Strindberg, a filosofiei și expresionismului german, a suprarealismului și a lui Joyce. La 21 ani se convertește la catolicism și își adaugă prenumele Kiljan în cinstea Sfântului Kilian. A studiat teologia în Italia, apoi la mănăstirea Clervaux. Lecturile sale din suprarealiști și din Marcel Proust i-au influențat primul său roman mai însemnat, „Marele țesător din Cașmir”. Călător pasionat, a vizitat Italia, țările scandinave, Franța, Germania, SUA și de două ori în URSS (în 1932 și 1938). În vremea călătoriilor sale în SUA și Canada, leagă o strânsă prietenie cu scriitorul Upton Sinclair. Impresionat negativ de racilele societății capitaliste așa cum le constată în America de Nord, se îndepărtează de ideologia religioasă și devine captivat de tezele comuniste. Întors în Islanda, se căsătorește în 1930. A divorțat însă după 6 ani, în 1936. Se va recăsători la 43 ani, în 1945, cu o tânără de 21 ani.

Trei mari cicluri cuprind operele sale cele mai de seamă: Salka Valka (1931 - 1932), în care preocupările sociale sunt evidențiate în urmărirea evoluției unei tinere muncitoare; Oameni independenți (1934 -1935), care transpune literar lupta eroică a țărănimii islandeze; în sfârșit, ciclul care-i va aduce gloria, apărut între anii 1937 și 1940, tetralogia Saga despre poetul Olafur Karason Lyosvikijur, reflectare destul de transparentă a epocii hitleriste.

Prin toate aceste romane, Halldór Laxness se impune ca un scriitor situat pe poziții democratice, progresiste, ceea ce-i atrage critici violente din partea cercurilor reacționare internaționale. Între 1940 și 1945 apare trilogia cuprinzând Clopotul din Islanda care îl consacră definitiv și este considerată capodopera sa.

Membru în Consiliul Mondial al Păcii, laureat al Premiului Internațional pentru Pace, scriitorul umanist, patriot și democrat își va vedea încununată cariera literară prin decernarea, în 1955, a Premiului Nobel pentru literatură.

A murit la 8 februarie 1998 la Gljúfrasteinn, lângă Mosfellsbær, într-un stabiliment pentru bătrâni invalidați, în ultimii ani fiind bolnav de boala Alzheimer.

  • Marele țesător din Cașmir - 1927
  • Cartea poporului (Alþýðubókin) - 1929
  • Salka Valka - 1931-1932
  • Oameni independenți: saga eroică (Sjálfstætt fólk) - 1934-1935
  • O zi de călătorie pe munți (Dagleið á fjöllum) - 1937
  • Castelul din Sommerland - 1938
  • Lumina lumii (Heimsljós) - 1939
  • Casa poetului (Húss skáldsins) - 1939
  • Frumusețea cerului - 1940
  • Trilogia Clopotul din Islanda - 1943-1946
  • Stațiunea atomică - 1948

Traduceri

modificare
  1. ^ Halldór Kiljan Laxness, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ Halldor Laxness, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ Halldor Laxness, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ Halldór Laxness, Academia de Arte din Berlin, accesat în  
  5. ^ Halldór Kiljan Laxness, Store norske leksikon 
  6. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  7. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Guðmundsson, pp. 49, 117, 149, 238, 294
  9. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983, pag. 363

Legături externe

modificare