Hannah Arendt (film)

Prezență online
Hannah Arendt
Afișul german al filmului
Rating
Titlu original	Hannah Arendt
Gen	dramă, biografie
Regizor	Margarethe von Trotta
Scenarist	Pamela Katz Margarethe von Trotta
Producător	Bettina Brokemper Johannes Rexin Bady Minck Alexander Dumreicher-Ivanceanu
Operator(i)	Caroline Champetier
Montaj	Bettina Böhler
Muzica	André Mergenthaler
Distribuție	Barbara Sukowa[] (Hannah Arendt) Axel Milberg[] (Heinrich Blücher[]) Janet McTeer (Mary McCarthy[]) Julia Jentsch Ulrich Noethen[][[Ulrich Noethen (actor german)\|]] (Hans Jonas) Michael Degen[] (Kurt Blumenfeld[]) Nicholas Woodeson[] (William Shawn[]) Victoria Trauttmansdorff[] (Charlotte Beradt[]) Klaus Pohl[] (Martin Heidegger) Friederike Becht[] (Hannah Arendt) Adolf Eichmann Pini Tavger[] Megan Gay[] Tom Leick[][[Tom Leick (Luxembourger actor)\|]] Nilton Martins[] Harvey Friedman[] ...încă 14
Țara	Germania
Filmat în	Germania
Locul acțiunii	New York City
Limba originală	germană
Nominalizări	Premiul Academiei Europene de Film pentru cea mai bună actriță (Barbara Sukowa[*], 2013)^[1]
site web oficial Cineplex
Modifică date / text

Hannah Arendt este un film german din 2012. Este o dramă biografică, înfățișând evenimentele legate de reportajele scrise pentru ziarul New Yorker de gânditoarea Hannah Arendt, despre procesul criminalului nazist Adolf Eichmann. Filmul este regizat de Margarethe von Trotta, iar rolul principal este interpretat de actirța Barbara Sokowa. Premiera mondială a avut loc în 11 septembrie 2012, la cea de-a 37-a ediție a Festivalului de Film de la Toronto.^[2] Premiera germană a avut loc pe 8 ianuarie 2013, în cinematograful Lichtburg din Essen, iar filmul a început să ruleze pe 10 ianuarie 2013 în cinematografele germane.

Context

Adolf Eichman fusese condamant la moarte în contumacie, în cadrul proceselor de la Nürnberg, însă reușise să fugă în America de Sud. A fost răpit de Mossad, serviciul secret al statului Israel, și adus în Israel pentru a fi judecat în cadrul unui proces public, pentru contribuția sa la Holocaust. Ziarul New Yorker a trimis-o pe Arendt ca reporter în Israel. Reportajele ei aveau să fie reunite mai târziu în cartea Eichmann la Ierusalim. Ele au stârnit la data publicării un scandal imens, pentru refuzul filosoafei de a încorpora în analiza ei considerente emoționale și atribuirea unei părți din vina Holocaustului conducătorilor comunităților evreiești. Reportajele au fost de asemenea pentru Arendt prilejul unei dizertații filozofice asupra problemei răului, ea lansând cu această ocazie formula „banalitatea răului”. Aceste chestiuni au izolat-o pe Arendt de comunitatea evreiască (din care făcea parte), curmând pentru totdeauna câteva prietenii personale și soldându-se cu mii de scrisori de ură și amenințare.

Producție

Filmul este bazat pe o documentație consistentă. Margarete von Trotta a purtat discuții cu Ingrid Scheib-Rothbart, secretara lui Arendt timp de opt ani, Elisabeth Young-Bruehl, cea mai importantă biografă a lui Arendt și pentru un timp și elevă, Jerome Kohn, ultimul asistent și editor al scrierilor postume ale filosoafei. Au mai fost consultați Lotte Jonas, văduva lui Hans Jonas, coleg în Marburg al lui Arendt, și Wally Shawn, fiul editorului William Shawn al revistei New Yorker (între 1952 și 1987). Ingrid Scheib-Rothbart i-a prezentat-o regizoarei și pe Lotte Köhler, ultima prietenă în viață a lui Arendt, decedată în 24 martie 2011, la vârsta de 92 de ani, în New York.

Prima variantă a scenariului a fost terminată în 2002, însă doar în vara lui 2010 a fost clarificată finanțarea. Margarethe von Trotta a pus condiția ca Hannah Arendt să fie juată de actrița Barbara Sukowa, pentru că aceasta „este singura actriță la care îmi puteam imagina că îmi poate arăta asta: cum cineva gândește”.^[3]^[4] După posturile BR, WDR și ARD Degeto, au achiesat și Film- und Medienstiftung NRW, Filmförderungsanstalt, Film Fund Luxembourg, Israel Film Fund și Jerusalem Film Fund să finanțeze filmul.

Acesta a fost produs de Heimatfilm (Köln), în co-producție cu Amour Fou Luxembourg (Ettelbrück), MACT Productions (Paris) și Metro Communications (Tel Aviv). Filmările au început pe 16 octombrie 2011 și au durat 37 de zile, până la 17 decembrie 2011. S-a filmat în Nordrhein-Westfalen, Ierusalim și Luxemburg.

La Ierusalim s-a filmat chiar în clădirea unde avusese loc în 1961 procesul împotriva lui Eichman. Este vorba de un centru cultural, care îndeplinise de pe atunci același scop, fiind folosit doar în acel caz ca sală pentru proces. Regizoarea a apelat la Steven Spielberg Jewish Film Archive și la Universitatea Ebraică din Ierusalim, pentru a folosi înregistrări originale de la procesul lui Eichmann.

Filmul folosește în principal engleza, existând însă și scene în germană și ebraică. Și materialul de arhivă este în limbile originale ale participanților la proces. Regizoarea a insistat asupra acestor detalii, pentru a reconstitui fundalul de imigrantă al protagonistei.

Filmul este prima producție digitală a regizoarei, fiind filmat cu o cameră Red One, folosind procedeul CinemaScope.

Distribuție

Barbara Sukowa este Hannah Arendt
Axel Milberg este Heinrich Blücher
Janet McTeer este Mary McCarthy
Julia Jentsch este Lotte Köhler
Ulrich Noethen este Hans Jonas
Michael Degen este Kurt Blumenfeld
Nicholas Woodeson este William Shawn
Victoria Trauttmansdorff este Charlotte Beradt
Klaus Pohl este Martin Heidegger
Friederike Becht este tânăra Hannah Arendt
Harvey Friedman este Thomas Miller
Megan Gay este Frances Wells
Joel Kirby este Lionel Abel
Sascha Ley este Lore Jonas
Claire Johnston este doamna Serkin
Gilbert Johnston este profesorul Kahn
Tom Leick este Jonathan Schell
Ralph Morgenstern este moderatorul
Leila Schaus este Laureen
Alexander Tschernek este un profesor

Note

^ https://www.europeanfilmacademy.org/2013.394.0.html, accesat în 24 ianuarie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ „Hannah Arendt“ begeistert in Toronto. Arhivat în 24 septembrie 2015, la Wayback Machine. [tr. română Hannah Arendt încântă la Toronto], Focus Online, 12 septembrie 2012. Accesat la 9 februarie 2013
^ „die einzige Schauspielerin ist, bei der ich mir vorstellen konnte, dass sie mir das zeigen kann: wie jemand denkt.”
^ Thilo Wydra: Margarethe von Trotta über Hannah Arendt – „Das Denken visuell umsetzen“. Goethe-Institut e. V., Februar 2012

Bibliografie

Martin Wiebel (Editor): Hannah Arendt. Ihr Denken veränderte die Welt. Das Buch zum Film von Margarethe von Trotta. [tr. română Hannah Arendt. Gândirea ei a schimbat lumea. Cartea despre filmul de Margarethe von Trotta](Piper Taschenbuch), Piper, München 2012, ISBN 978-3-492-30175-6

Legături externe

Hannah Arendt la Internet Movie Database
de Pagina de internet oficială a filmului
Caiet de presă al NFP marketing & distribution

[d87001ce44f5906114348a4445c074ae-1] ttps://www.europeanfilmacademy.org/2013.394.0.html, accesat în 24 ianuarie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[dpa-2] „Hannah Arendt“ begeistert in Toronto. Arhivat în 24 septembrie 2015, la Wayback Machine. [tr. română Hannah Arendt încântă la Toronto], Focus Online, 12 septembrie 2012. Accesat la 9 februarie 2013

[3] „die einzige Schauspielerin ist, bei der ich mir vorstellen konnte, dass sie mir das zeigen kann: wie jemand denkt.”

[GI-4] Thilo Wydra: Margarethe von Trotta über Hannah Arendt – „Das Denken visuell umsetzen“. Goethe-Institut e. V., Februar 2012

[1]

[2]

[3]

[4]