Hedi Hauser
Hedi Hauser 2011.jpg
Scriitoarea Hedi Hauser (2011)
Date personale
Nume la naștereHedwig Margarete Hauser
Născută[1] Modificați la Wikidata
Timișoara, România[2] Modificați la Wikidata
Decedată (89 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Hamburg, Germania[3] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuArnold Hauser
Naționalitate România, origine șvăbească
CetățenieGermania Germania
Ocupațiescriitoare de cărți pentru copii în limba germană și politician
Locul desfășurării activitățiiBucurești[4]
Hamburg[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Muncitoresc Român,
Partidul Comunist Român
Membră a CC al PCR,
Deputat în Marea Adunare Națională
Mișcare politicăproletcultism, realism socialist
PremiiPremiul Uniunii Scriitorilor din România, 1971

Hedi Hauser (n. ,[1] Timișoara, România[2] – d. ,[3] Hamburg, Germania[3]) a fost o scriitoare de cărți pentru copii, în limba germană, originară din România.

BiografieModificare

După bacalaureat în anul 1950 la Timișoara, Hedi Hauser a început la Universitatea din București studiul de filologie (Facultatea de limbi germanice), pe care l-a întrerupt după câteva semestre. Temporar a lucrat în schimbul de noapte ca corector la cotidianul de limbă germană "Neuer Weg" (București).

Din 1952 până în 1988, când a rămas văduvă, a fost căsătorită cu scriitorul de limbă germană Arnold Hauser[5]

Din 1955-1968 a lucrat ca redactor pentru cărți de limbă germană la Editura Tineretului (București). În anul 1969 a devenit redactor șef la Editura Kriterion (București), unde a condus direct secțiunea de limbă germană în perioada 1969-1991. Deasemenea a condus și secțiile pentru cărți în limbile sârbo-croată, ucraineană, slovacă, tatară, turcă si idiș.

Despre activitatea la Editura Kriterion Hauser precizează într-un interviu în ziarul "Siebenbürgische Zeitung" (München): „Faptul că noi am putut publica aceste cărți n-a fost de la sine înțeles. N-a fost ușor să balansezi între ceea ce a fost strict înterzis și ceea ce a fost admis. [...] Autorii de limba germană din România au avut mai multe libertăți să-și exprime și să publice părerea decât colegii lor români. Conducerea statului le-a dat – în anumite măsuri – mână liberă, deoarece și-a dat seama că acești autori [de limbă germană] n-au nici o influență asupra poporului [român], iar în vest astfel se dă impresie bună.” La întrebarea dacă a avut contact cu Securitatea Hauser a răspuns: „Securitatea la București a făcut parte din viața culturală – și nu numai acolo – a făcut parte la viața de fiecare zi și mai ales în viața persoanelor cu funcții de conducere.”[6]

Activitatea politicăModificare

Hedi Hauser a fost membră PMR din anul 1957[7], iar din 1965 a fost membră Partidului Comunist Român.

Pe 3 iulie 1968 la București a avut loc la Comitetul Central al Partidului Comunist Român Consfătuirea oamenilor de cultură de minoritate germană cu Nicolae Ceaușescu unde a participat și Hedi Hauser împreună cu soțul său Arnold Hauser. 1968 a fost anul în care Ceaușescu a vrut să inițieze un schimb de opinii privind construirea noii societăți socialiste. În aceasta perioadă, numită de comentatori din vestul Europei „perioada de desgheț” (germ. „Tauwetter-Periode”) mulți intelectuali, scriitori români și minoritari au intrat în P.C.R. Pentru Hedi Hauser, acest capitol a reprezentat începutul ascensiunii sale politice. Hedi Hauser a fost până în anul 1986 printre “cei cinci etnici germani membrii plini ai Comitetului Central al PCR. Acești membrii plini aparțineau ca reprezentanții naționalității germane […] celor mai înalte comitete politice a țării.” Ca membră al CC al PCR Hedi Hauser a fost prezentă la Plenara CC al PCR din 23 noembrie 1979. Deasemenea Hauser a participat la Congresul al XIII.-lea al PCR din 22-23 noembrie 1984, când Ceaușescu a fost reales unanim ca secretar general al PCR.[8] Hauser a fost de asemenea deputată în Marea Adunare Națională după cum urmează[7]:

În textele citate apare cu numele complet Hedwig Margarete Hauser, facând parte din nomenclatura comunistă din epoca ceaușistă.

În afară de cărți pentru copii în limba germană, prin care a devenit cunoscută în România, Hauser a scris din când în când și texte dedicate partidului respectiv lui Ceaușescu, ca de exemplu „Das Symbol unserer Gewissheiten“ (“Simbolul cunoștiinței noastre”) în antologia „Ehrung des Präsidenten CEAUȘESCU. Schriftsteller und Kulturschaffende melden sich zu Wort.“ („Omagiu președintelui CEAUȘESCU. Scriitori și oameni de artă au cuvântul.”) [9][10][11]

În anul 1991 a ieșit la pensie, s-a mutat la Hamburg, unde locuia deja o parte a familiei ei (doi din cei trei copii ai săi[12]). Acolo a lucrat mai mulți ani ca secretară a Societății germano-române din nordul Germaniei (Deutsch-Rumänische Gesellschaft für Norddeutschland)[6], înființată în 1995 la inițiativa consulului onorific al României în Hamburg, Hasso Kornemann, care a fost și primul său președinte, până în 1997[13].

DistincțiiModificare

În 1971, Gustav Heinemann, președintele RFG i-a conferit ordinul "Crucea de merit" (Verdienstkreuz am Bande) pentru menținerea și promovarea culturii germane în România.[14]

În 1971 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România.[14]

A fost numită membru onorific al consulatului României la Hamburg.[13]

ScrieriModificare

  • Waldgemeinschaft "Froher Mut" und andere Geschichten, Editura Tineretului, București, 1957.
  • Caleidoscop, Editura Tineretului, 1960
  • Jetzt schlägt's dreizehn, Editura Tineretului, București, 1962 (ilustrații de Helmut Arz)
  • Eine ganz tolle Geschichte, Editura Tineretului, București, 1962 (ilustrații de I. Druga), Editura Meridiane, București, 1963
  • Viele Fenster hat mein Haus, Editura Tineretului, București, 1965
  • Der Große Kamillenstreit, Editura Tineretului, București, 1966, (ilustrații de Edith Gross); Editura Ion Creangă, București, 1979, 1983 (ilustrații de Helga Unipan)
  • Der Wunschring. Ein Lese-und Spielbuch für Kinder, Editura Kriterion, București, 1983
  • Himpelchen, Pimpelchen und die Riesen Editura Ion Creangă, București, 1983.
  • Eine Tanne Ist Kein Hornissennest, Editura Ion Creangă, București, 1985.
  • Igel Stachelfritz auf Reisen, Editura Ion Creangă, București, 1989
  • Das verschnupfte Bilderbuch, Editura Hora, 1999, ISBN 9739868177

TraduceriModificare

  • Rumänische Gedichte - Arghezi, Blaga, Ion Barbu (traducere Hedi Hauser / Michael Rehs,) Editura Erdmann, Tübingen, Basel, 1975
  • Alexandru Mitru - Das Goldene Haehnchen (Kinderbuch). Traducere în germană de Hedi Hauser, ilustrații de Anton Perussi, Editura Ion Creangă, București, circa 1980.
  • Alexandru Mitru - Die verwöhnten Prinzessinnen, Traducere în germană de Hedi Hauser, ilustrații de Gisela Neumann, Kinderbuchverlag, Berlin (RDG) 1983

NoteModificare

  1. ^ a b „Hedi Hauser”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Hedi Hauser”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b c d Eine Diplomatin im Dienste der deutschen Minderheit: Nachruf auf Hedi Hauser (în germană) 
  4. ^ a b „Hedi Hauser”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ http://de.wikipedia.org/wiki/Arnold_Hauser_%28Schriftsteller%29
  6. ^ a b Die deutsche Kultur im kommunistischen Rumänien gepflegt: Interview mit Hedi Hauser
  7. ^ a b ro Membrii CC al PCR
  8. ^ CNSAS: Membrii C. C. al P. C. R. (1945-1989). Dicționar. CNSAS, Editura Enciclopedică, 2004 ISBN 973-45-0486-X (→ online)
  9. ^ Neue Banater Zeitung: Genosse Nicolae Causescu zum Generalsekretär der Partei einhellig wiedergewählt. Die Mitglieder des ZK der RKP., Timișoara, 23. Jg., Nr. 5277, 24. November 1979, S.2
  10. ^ Monica Barcan, Adalbert Millitz: Die deutsche Nationalität in Rumänien, Kriterion Verlag, Bukarest, 1977, S. 55.
  11. ^ Karpatenrundschau: Der XIII. Parteitag der RKP – Parteitag einer neuen Stufe. Genosse Nicolae Ceausescu in das hohe Amt des Generalsekretärs der Partei wiedergewählt. 17. Jg., Nr. 47, 24. November 1984, S. 1-3
  12. ^ Den Neid der Kollegen geweckt
  13. ^ a b Deutsch-Rumänische Gesellschaft für Norddeutschland
  14. ^ a b Die deutsche Kultur im kommunistischen Rumänien gepflegt: Interview mit Hedi Hauser

Legături externeModificare