Deschide meniul principal
Heike Kamerlingh Onnes
Kamerlingh portret.jpg
Heike Kamerlingh Onnes
Date personale
Născut[4][5][6][7][8][9][10][11] Modificați la Wikidata
Groningen, Țările de Jos[12] Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[4][13][6][7][8][9][10][11] Modificați la Wikidata
Leiden, Țările de Jos[12] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMenso Kamerlingh Onnes[*]
Jenny Kamerlingh Onnes[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Netherlands.svg Regatul Țărilor de Jos Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
inventator
profesor
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizică  Modificați la Wikidata
Număr ErdősModificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Leiden
Alma MaterUniversitatea din Heidelberg
Universitatea din Groningen[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Academia Leopoldină
Academia de Științe a URSS[*]
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Academia Franceză de Științe[1]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratR.A. Mees
DoctoranziWander Johannes de Haas
Pieter Zeeman
Cunoscut pentrusupraconductibilitate
PremiiPremiul Nobel pentru Fizică ()[2][3]
Medalia Rumford ()
medalia Matteucci[*] ()
Franklin Medal[*] ()
membru străin al Royal Society[*]  Modificați la Wikidata

Heike Kamerlingh Onnes (pronunție neerlandeză: /ˈɔnəs/; n. ,[4][5][6][7][8][9][10][11] Groningen, Țările de Jos[12] – d. ,[4][13][6][7][8][9][10][11] Leiden, Țările de Jos[12]) a fost un fizician olandez, profesor universitar la Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1913.

Motivația Juriului NobelModificare

"Pentru investigațiile sale asupra proprietăților materiei la temperaturi joase care au condus, inter alia, la obținerea heliului lichid."

BiografieModificare

Heike Kamerlingh Onnes a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom, și a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilității.[14].

ReferințeModificare

  1. ^ Notable Names Database 
  2. ^ The Nobel Prize in Physics 1913 (în engleză), Nobel Foundation[*], accesat în  
  3. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d „Heike Kamerlingh Onnes”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b c d Heike Kamerlingh Onnes (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  7. ^ a b c d ONNES Heike Kamerlingh (în franceză), Comité des travaux historiques et scientifiques 
  8. ^ a b c d Heike Kamerlingh Onnes, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  9. ^ a b c d Heike Kamerlingh Onnes, SNAC, accesat în  
  10. ^ a b c d Heike Kamerlingh Onnes, KNAW Past Members, accesat în  
  11. ^ a b c d Leidse Hoogleraren, accesat în  
  12. ^ a b c d Камерлинг-Оннес Хейке, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  13. ^ a b Камерлинг-Оннес Хейке, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  14. ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1999, vol III, pag. 384

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Heike Kamerlingh Onnes