Heike Kamerlingh Onnes
Heike Kamerlingh Onnes (pronunție neerlandeză: /ˈɔnəs/; n. ,[1][10][11][12] Groningen, Țările de Jos – d. ,[1][13][11][12] Leiden, Olanda de Sud, Țările de Jos) a fost un fizician neerlandez, profesor universitar la Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1913.
Motivația Juriului NobelModificare
"Pentru investigațiile sale asupra proprietăților materiei la temperaturi joase care au condus, inter alia, la obținerea heliului lichid."
BiografieModificare
Heike Kamerlingh Onnes a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom, și a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilității.[15].
NoteModificare
- ^ a b c d „Heike Kamerlingh Onnes”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Leidse Hoogleraren, accesat în
- ^ Onze Hoogleeraren, p. 45
- ^ Notable Names Database
- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u Genealogia matematicienilor
- ^ The Nobel Prize in Physics 1913 (în engleză), Fundația Nobel, accesat în
- ^ Table showing prize amounts (PDF) (în engleză), Fundația Nobel, aprilie 2019, accesat în
- ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 266
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Heike Kamerlingh Onnes (în neerlandeză), Biografisch Portaal
- ^ a b c d Heike Kamerlingh Onnes, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Камерлинг-Оннес Хейке, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b c Geni.com
- ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1999, vol III, pag. 384
Legături externeModificare
- en Biografie Nobel
- Heike Onnes, 20 martie 2008, Jurnalul Național