Heike Kamerlingh Onnes

fizician olandez
Heike Kamerlingh Onnes
Kamerlingh portret.jpg
Date personale
Născut[1][10][11][12] Modificați la Wikidata
Groningen, Țările de Jos Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1][13][11][12] Modificați la Wikidata
Leiden, Olanda de Sud, Țările de Jos Modificați la Wikidata
Părinți Harm Kamerlingh Onnes[*][[Harm Kamerlingh Onnes |​]][14]
Anna Gerdina Coers[*][[Anna Gerdina Coers |​]][14] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMenso Kamerlingh Onnes[*]
Jenny Kamerlingh Onnes[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Maria Adriana Wilhelmina Elisabeth Bijleveld[*][[Maria Adriana Wilhelmina Elisabeth Bijleveld |​]] Modificați la Wikidata
Copii Albert Kamerlingh Onnes, mr.[*][[Albert Kamerlingh Onnes, mr. |​]][14] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Netherlands.svg Regatul Țărilor de Jos Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
inventator
profesor[*]
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizică  Modificați la Wikidata
Număr ErdősModificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Leiden[2][3]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Heidelberg
Universitatea din Groningen[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiVolvo
Academia Leopoldină
Academia de Științe a URSS[*]
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Academia Franceză de Științe[4]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]
Academia de Științe din Torino[*][5]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctorat Rudolf Adriaan Mees[*][[Rudolf Adriaan Mees (Rudolf Adriaan Mees (1844 - 1886))|​]]  Modificați la Wikidata
DoctoranziJules-Émile Verschaffelt[*]
Wander Johannes de Haas
Pieter Zeeman
Jacob Clay[*][6]
Johannes Petrus Kuenen[*][6]
Claude August Crommelin[*][6]
Ewoud van Everdingen[*][6]
Remmelt‏ Sissingh[*][[Remmelt‏ Sissingh (profesor universitar olandez)|​]][6]
Marc de Haas[*][6]
Leendert M. J. Stoel[*][[Leendert M. J. Stoel (Ph.D. Universiteit Leiden 1891)|​]][6]
Eliza C. de Vries[*][[Eliza C. de Vries (Ph.D. Universiteit Leiden 1893)|​]][6]
Adriaan Lebret[*][[Adriaan Lebret (Ph.D. Universiteit Leiden 1895)|​]][6]
Anthony van Eldik[*][[Anthony van Eldik (Ph.D. Universiteit Leiden 1898)|​]][6]
Charles M. A. Hartman[*][[Charles M. A. Hartman (Ph.D. Universiteit Leiden 1899)|​]][6]
Cornelis Braak[*][[Cornelis Braak (Ph.D. Universiteit Leiden 1908)|​]][6]
Gerbert H. Fabius[*][[Gerbert H. Fabius (Ph.D. Universiteit Leiden 1908)|​]][6]
Hendrik A. Kuypers[*][[Hendrik A. Kuypers (Ph.D. Universiteit Leiden 1924)|​]][6]
Pieter G. Cath[*][[Pieter G. Cath (Ph.D. Universiteit Leiden 1917)|​]][6]
Willem Tuyn[*][[Willem Tuyn (Ph.D. Universiteit Leiden 1924)|​]][6]
Arend Th. van Urk[*][[Arend Th. van Urk (Ph.D. Universiteit Leiden 1924)|​]][6]
Frans Michel Penning[*][6]
Leonard C. Jackson[*][[Leonard C. Jackson (Ph.D. Universiteit Leiden 1923)|​]][6]
Johan D.A. Boks[*][[Johan D.A. Boks (Ph.D. Universiteit Leiden 1924)|​]][6]
Willem van Bemmelen[*][6]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruSupraconductibilitate  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Nobel pentru Fizică ()[7][8]
Medalia Rumford ()
medalia Matteucci[*] ()
Franklin Medal[*][[Franklin Medal (science award by the Franklin Institute, Philadelphia)|​]] ()
membru străin al Royal Society[*] ()[9]  Modificați la Wikidata
Medalia Premiului Nobel

Heike Kamerlingh Onnes (pronunție neerlandeză: /ˈɔnəs/; n. ,[1][10][11][12] Groningen, Țările de Jos – d. ,[1][13][11][12] Leiden, Olanda de Sud, Țările de Jos) a fost un fizician neerlandez, profesor universitar la Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1913.

Motivația Juriului NobelModificare

"Pentru investigațiile sale asupra proprietăților materiei la temperaturi joase care au condus, inter alia, la obținerea heliului lichid."

BiografieModificare

Heike Kamerlingh Onnes a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom, și a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilității.[15].

NoteModificare

  1. ^ a b c d „Heike Kamerlingh Onnes”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Leidse Hoogleraren, accesat în  
  3. ^ Onze Hoogleeraren, p. 45 
  4. ^ Notable Names Database 
  5. ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u Genealogia matematicienilor 
  7. ^ The Nobel Prize in Physics 1913 (în engleză), Fundația Nobel, accesat în  
  8. ^ Table showing prize amounts (PDF) (în engleză), Fundația Nobel, aprilie 2019, accesat în  
  9. ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 266 
  10. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ a b c d Heike Kamerlingh Onnes (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  12. ^ a b c d Heike Kamerlingh Onnes, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  13. ^ a b Камерлинг-Оннес Хейке, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  14. ^ a b c Geni.com 
  15. ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1999, vol III, pag. 384

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Heike Kamerlingh Onnes