Heinrich Alperin

rabin român
Heinrich Alperin
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Craiova, România Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religieiudaism Modificați la Wikidata
Ocupațierabin Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Heinrich Abraham Haim Alperin (n. , Craiova, România – d. , București, România) a fost un rabin român, unul din conducătorii spirituali ai comunității evreiești din București.

Biografie

modificare

Heinrich Alperin s-a născut în 1877 la Craiova în familia lui Zalman Alperin si a lui Eva (Hava), născută Herșcovici.[1] A studiat la liceul Carol I din Craiova, apoi la Seminarul rabinic din Viena, pe care l-a terminat cu magna cum laude. În paralel, a studiat literele și filozofia la Universitatea din Viena. Lucrarea sa de doctorat în filozofie în 1907 s-a intitulat "Das Willensprimat bei Malebranche und Spinoza in ihrer Psychologie des Willens" (Primatul voinței în psihologia voinței a lui Malebranche și Spinoza). Din 1907 rabinul dr.Alperin a predat literatura în cadrul unui seminar la Universitatea din București și la un liceu. Un timp a fost director al școlii elementare evreiesti „Roman Ronetti” si profesor de limba si literatura română la gimnaziul evreiesc „Cultura” din capitala României. Din anul 1908 vreme de multi ani a fost rabin si predicator (Darșan) la Sinagoga Mare din București, până când a demisionat, în urma unui conflict cu comitetul director al sinagogii și s-a transferat la Templul Unirea Sfântă din București (Ahdut Hakodesh). La Sinagoga Mare i-a succedat rabinul dr.Meyer Abraham Halevy. Când acesta a fost angajat la Templul Coral din București, Alperin a revenit la Sinagoga Mare, unde a slujit până la sfârșitul vieții. În vremea regimului militar-fascist al lui Ion Antonescu la 1 aprilie 1943 rabinul Alperin, care domicilia pe strada Spătarului 3 la București, s-a numărat le lista personalităților evreiești amenințate cu execuția în caz că cei de „rasa” lor va dăuna statului român. [2] După război, la 29 martie 1947 s-a înființat la București Asociația rabinilor și a deservenților de cult mozaic, avand ca vicepreședinte pe rabinul Alperin. Organizația nu a supravietuit multa vreme din cauza înscăunarii regimului comunist în România.

Viața privată

modificare

Rabinul Alperin a fost casatorit cu Ernestina și a avut trei copii - o fiică și doi fii, dintre care unul, Siegfried Alperin, a fost prim violonist al Operei din Tel Aviv. Fiul acestuia din urmă, Yoram Alperin este violoncelist si a fost membru în Orchestra Filarmonica din Tel Aviv. [3]

Surse bibliografice

modificare

(în ebraică - Enciclopedia iudaismului din România în secolele al XVI-lea-al XXI-lea) vezi - de aceiași autori - Prezențe rabinice în perimetrul românesc - Secolele XVI - XXI -Hasefer, București, 2008,