Hematit
Hematit | |
Cristal hexagonal de hematit brazilian | |
Date generale | |
---|---|
Formula chimică | Fe2O3 |
Clasa mineralului | Format:Oxid |
Sistem de cristalizare | romboedric |
Culoare | nuanțe de gri, maronie-roșiatică, roșie |
Urma | roșu închis |
Duritate | 5,5 – 6,2 |
Masa specifică | 5,2 - 5,4 |
Luciu | metalic, mat |
Transparență | translucid - opac |
Spărtura | scoriată, neregulată |
Clivaj | inexistent |
Habitus | piramidal, cubic, romboedric, oolitic, rozete, coloane |
Suprafața cristalului | 1011, 1014, 1120, 2243 |
Cristale gemene | polisintetic 1011, 0001 |
Propriețăți optice | |
Indice de refrație | no=3,22-2,90 ; ne=2,94-2,69 |
Birefrigență | δ=0,28-0,21 dispersie puternică; uniaxial negativă |
Deviația optică | cu două axe (negativ) |
Alte caracteristici | |
Reactivitatea chimică | greu solubil în acid clorhidric |
Minerale asemănătoare | ilmenit, goethit, lepidolit |
Radioactivitate | inexistentă |
Magnetism | la temperatura ambiantă, inexistent după încălzire - slab |
Modifică text |
Hematitul (din greacă αίμα, însemnând „sânge”, datorită culorii roșii a unei varietăți ale sale) este forma minerală a oxidului feric, Fe2O3 (III).
Descriere
modificareEl cristalizează în sistemul trigonal și are aceeași structură cristalină ca ilmenitul sau corindonul.
Culoarea sa poate să varieze, de la negru la gri-argintiu, de la maroniu la roșiatic sau chiar roșu.
Este unul dintre cele mai importante minereuri de fier, fiind întâlnit de obicei în formațiunile feroase în benzi.
Hematitul lustruit a fost considerat ca piatră prețioasă și utilizat pentru realizarea de ornamente, mai ales în Epoca victoriană. De asemenea, se utilizează pentru fabricarea de pigmenți, în industria vopselelor.
Zăcăminte importante de hematit au fost descoperite pe insula Elba, fiind extrase până în vremea etruscilor.
Identificarea pe planeta Marte a unor zone bogate în hematit gri, minereu de bază al fierului, a dus la întărirea ipotezei că în trecut pe planetă exista apă în stare liberă.[1]
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ „Science at NASA - The Lure of Hematite”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Pârvu, G., Minerale și roci, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983
Legături externe
modificare- Materiale media legate de hematit la Wikimedia Commons