Henri Konan Bédié
Henri Konan Bédié | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [3] Daoukro, Lacs District(d), Coasta de Fildeș |
Decedat | (89 de ani)[4] Abidjan, Coasta de Fildeș |
Căsătorit cu | Henriette Konan Bédié[*] |
Cetățenie | Franța Coasta de Fildeș[5] |
Ocupație | politician diplomat |
Limbi vorbite | limba franceză[6] |
président de la république de Côte d'Ivoire[*] | |
În funcție – [1] | |
Precedat de | Félix Houphouët-Boigny[*] |
Succedat de | Robert Guéï[*] |
ministre de l'Économie et des Finances de Côte d'Ivoire | |
În funcție ianuarie 1966 – august 1977[1][2] | |
Precedat de | Raphaël Saller[*] |
Succedat de | Abdoulaye Koné[*] |
Premii | ordre national de Côte d'Ivoire[*] Grand Cross of the Order of Good Hope[*] () Ordinul Prințul Henric în grad de mare ofițer[*] () Order of Good Hope[*] doctorat honoris causa de l'université Lyon-III[*] () |
Partid politic | Parti démocratique de Côte d'Ivoire[*] |
Alma mater | Universitatea din Poitiers |
Modifică date / text |
Aimé Henri Konan Bédié (n. , Daoukro, Lacs District(d), Coasta de Fildeș – d. , Abidjan, Coasta de Fildeș) a fost un politician ivorian. A fost președinte al Coastei de Fildeș între 1993 și 1999, iar mai târziu președinte al Partidului Democrat din Coasta de Fildeș - Raliul Democrat African (PDCI-RDA).[7] Înainte de a deveni președinte, a fost membru și președinte al Adunării Naționale a Coastei de Fildeș. El a căutat fără succes un alt mandat ca președinte la alegerile prezidențiale din 2020.
Tinerețe
modificareAimé Henri Konan Bédié s-a năăscut la Dadiékro, departamentul Daoukro, la 5 mai 1934. După ce a studiat în Franța,[7][8] a devenit primul ambasador al Coastei de Fildeș în Statele Unite și Canada după obținerea independenței în 1960,[7] iar din 1966 până în 1977 a servit în guvern ca ministru al Economiei și Finanțelor.[7][8] În timp ce a ocupat funcția de ministru de finanțe, Bédié a devenit primul preșeedinte al Comitetului de dezvoltare comun al FMI și al Băncii Mondiale,[7][9] deținând acest post din 1974 până în 1976.[7] A fost consilier special al corporației financiare internaționale a Grupului Băncii Mondiale[7][8] din 1978 până în 1980.[8]
În 1980, Bédié a fost ales în Adunarea Națională a Coastei de Fildeș[10] și apoi a fost ales președinte al Adunării Naționale în deceeembrie 1980. A fost reales președinte al Adunării Naționale în 1985 și 1990.[8]
Președinție (1993–1999)
modificareÎn calitate de președinte al Adunării Naționale, Bédié i-a succedat președintelui de lungă durată Félix Houphouët-Boigny.[11] El a anunțat că preia președinția la televiziunea de stat la câteva ore după moartea lui Houphouët-Boigny, la 7 decembrie 1993.[11] A urmat o scurtă luptă pentru putere între Bédié și prim-ministrul Alassane Ouattara; Bédié a avut succes și Ouattara a demisionat din funcția de prim-ministru pe 9 decembrie.[12] Bédié a fost ulterior ales președinte al PDCI în aprilie 1994.[13] Conform Constituției, el a fost președinte interimar pentru restul celui de-al șaptelea mandat al lui Houphouët-Boigny.
În calitate de președinte, Bédié a încurajat stabilitatea națională, dar a fost acuzat de represiune politică și niveluri stratosferice de corupție.[14] La alegerile prezidențiale din octombrie 1995, codul electoral a fost modificat pentru a cere candidaților la preșeedinție să se fi născut din doi părinți ivorieni și să fi locuit în țară timp de cinci ani înainte de alegeri. S-a crezut că aceste prevederi au fost vizate de Ouattara. El locuia în Statele Unite din 1990, în timp ce era director general adjunct al Fondului Monetar Internațional, iar tatăl său se zvonește că ar fi din Burkina Faso. Cele două partide principale de opoziție, Mitingul Republicanilor (RDR) și Frontul Popular Ivoirian (FPI), au decis să boicoteze alegerile, iar Bédié a câștigat alegerile cu 96% din voturi.[13]
Bédié a fost răsturnat printr-o lovitură de stat militară la 24 decembrie 1999, după ce a respins cererile soldaților care s-au revoltat la 23 deceembrie; una dintre aceste revendicări a fost eliberarea membrilor RDR.[15] Generalul în retragere Robert Guéï a devenit președinte. Bédié a fugit la o bază militară franceză înainte de a părăsi Coasta de Fildeș cu elicopterul pe 26 decembrie și a plecat în Togo, împreună cu membrii familiei.[15][16] La sosirea sa pe aeroportul din Lomé, a fost întâmpinat de președintele togolez Gnassingbé Eyadéma.[16][17]
Post-președinție
modificareBédié a părăsit Togo la 3 ianuarie 2000 și a plecat la Paris.[18] PDCI a anunțat la începutul anului 2000 că va organiza un congres pentru a alege noua conducere, iar Bédié a denunțat acest lucru ca fiind un „ lovitură de stat”;[19] partidul a decis să-l mențină pe Bédié la conducere.[20] La începutul lunii iunie 2000, a fost emis un mandat internațional de arestare pentru Bédié și Niamien N'Goran, care fuseseră sub conducerea lui Bédié în calitate de ministru de finanțe, pentru presupus furt de fonduri publice. Vorbind la televiziunea franceză, Bédié a spus că nu este îngrijorat că ar putea fi returnat în Coasta de Fildeș pentru a fi judecat în mâna unui guvern pe care el îl considera ilegal, exprimându-și „credința în legea Franței”.[21]
Bédié s-a înregistrat ca candidat la alegerile prezidențiale din octombrie 2000,[22] deși Emile Constant Bombet, care fusese ministru de Inteerne în timpul lui Bédié, l-a învins pentru nominalizarea prezidențială a PDCI în august.[23] Curtea Constituțională a interzis lui Bédié să candideze[24] împreună cu Bombet[25] și, la 10 octombrie, Bédié a cerut boicotarea alegerilor.[26]
La 23 iunie 2001, Laurent Gbagbo, care fusese ales președinte la alegerile din 2000, s-a întâlnit cu Bédié la Paris și l-a îndemnat să se întoarcă în Coasta de Fildeș.[27] S-a întors în cele din urmă pe 15 octombrie 2001.[28][29][30] Câteva zile mai târziu, la cererea sa, cel de-al 11-lea Congres ordinar al PDCI a fost amânat pe termen nelimitat.[29]
Bédié a vorbit la un forum național de reconciliere la 12 noiembrie 2001. El a atribuit criza politică a țării loviturii de stat din decembrie 1999 și a îndeemnat toți politicienii ivorieni să denunțe lovitura de stat. El a mai spus că conceptul naționalist de Ivoirité, care a fost promovat în timpul președinției sale, a fost o încercare de a consolida „identitatea culturală” și nu un mijloc de excludere politică. Potrivit criticilor Ivoriité, a fost dezbinat, xenofob și intenționează să elimine competiția politică din Ouattara - despre care se pretindea că este fiul părinților burkinabe - dar Bédié a respins această critică.[30] Când Congresul PDCI a avut loc în aprilie 2002, Bédié l-a învins pe Laurent Dona Fologo pentru conducerea partidului; a primit 82% din voturi.[25]
Ulterior, Bédié a petrecut încă un an în Franța, revenind în Coasta de Fildeș pe 11 septembrie 2005. La întoarcere, el a spus că președintele Gbagbo nu ar trebui să rămână în funcție după încheierea mandatului său în octombrie 2005 și că ar trebui instalat un guvern de tranziție.[31]
Într-un interviu acordat Agence France Presse pe 20 mai 2007, Bédié a spus că va fi candidatul PDCI la următoarele alegeri prezidențiale, care urmau să aibă loc aapoi în 2008.[32]
Bédié s-a adresat unui miting la Dabou pe 22 septembrie 2007, în care a declarat neceesitatea unui „tratament de șoc” pentru a readuce țara la normal,[33] a promis că va restabili economia[33] și l-a criticat ferm pe Gbagbo.[34]
În iunie 2020, Bédié a anunțat că va candida la alegerile prezidențiale din octombrie în numele Partidului Democrat din Côte d'Ivoire.[35] El a ajuns pe locul trei, cu 1,68% din voturi.[36]
Bédié a murit la 1 august 2023 la un spital privat din Abidjan, Coasta de Fildeș, la vârsta de 89 de ani.[37][38]
Note
modificare- ^ a b Aimé Henri KONAN BÉDIÉ: Président du PDCI-RDA, ancien Président de la République (în franceză), accesat în
- ^ STORY / Ces 10 choses à savoir absolument sur Henri Konan Bédié (în franceză), Life,
- ^ Henri Konan Bédié (în franceză), Paris Match, accesat în
- ^ Décès du Président Henri Konan Bédié à la Pisam : La Côte d'Ivoire perd une figure politique (în franceză),
- ^ Côte d’Ivoire – Henri Konan Bédié : « Redevenir président ? Ce serait une revanche » (în franceză), Jeune Afrique,
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d e f g Biography at PDCI-RDA website Arhivat în , la Wayback Machine. .
- ^ a b c d e "Citation Award of the World Health Organization Health-for-All Gold Medal to His Excellency Mr Henri Konan Bédié President of the Republic of Côte d’Ivoire" Arhivat în , la Wayback Machine., World Health Organization, May 15, 1998.
- ^ "Pages from World Bank History: The Development Committee, 1974–1984", World Bank website, April 11, 2003.
- ^ List of deputies from past legislatures Arhivat în , la Wayback Machine., National Assembly website .
- ^ a b „Décès de Henri Konan Bédié, ex-président de la Côte d'Ivoire, à 89 ans” (în franceză). Banouto. Accesat în .
- ^ "Parliament Leader Prevails In Ivory Coast", Associated Press (Tulsa World), December 10, 1993.
- ^ a b Mundt, Robert J. (). „Côte d'Ivoire: Continuity and Change in a Semi-Democracy”. În Clark, John F.; Gardinier, David E. Political Reform in Francophone Africa. Boulder, CO: Westview Press. pp. 194–197. ISBN 0-8133-2785-7.
- ^ „1994 Human Rights Report: COTE d'IVOIRE”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „COTE D'IVOIRE: Ousted president arrives in Togo”. IRIN. .
- ^ a b „Ousted leader, family, aides flee to Togo”. The Washington Times. AFP. .
- ^ McNeil, Donald G., Jr. (). „Ousted Leader Of Ivory Coast Flees to Togo”. The New York Times.
- ^ "Deposed Ivorian president leaves Togo for France", AFP (nl.newsbank.com), January 3, 2000.
- ^ "Cote d'Ivoire: Ousted president accuses party of staging "putsch" against him", AFP (nl.newsbank.com), February 29, 2000.
- ^ „Ivorian former ruling party wants coup leader to stick to 'transition period'”. Radio France Internationale. nl.newsbank.com. .
- ^ „COTE D'IVOIRE: Arrest warrant issued for ousted president”. IRIN. .
- ^ "COTE D'IVOIRE: Nineteen register as presidential candidates", IRIN, August 18, 2000.
- ^ "COTE D'IVOIRE: Ex-interior minister chosen as PDCI presidential candidate", IRIN, August 21, 2000.
- ^ "Dictator has one credible foe in vote", The Washington Times, October 22, 2000.
- ^ a b Szajkowski, Bogdan, ed. (). Political Parties of the World (ed. 6th). London: John Harper. p. 146. ISBN 0-9543811-4-9.
- ^ "Cote d'Ivoire: Former President Bedie calls for presidential election boycott", AFP (nl.newsbank.com), October 10, 2000.
- ^ "France: Cote d'Ivoire president asks predecessor to return home", AFP (nl.newsbank.com), June 23, 2001.
- ^ "Cote d'Ivoire: Ex-President returns home, wants to contribute to reconciliation", Radio Côte d'Ivoire (nl.newsbank.com), October 16, 2000.
- ^ a b "Cote d'Ivoire: Former ruling party postpones ordinary congress indefinitely", Africa No 1 radio, Libreville (nl.newsbank.com), October 19, 2001.
- ^ a b "COTE D'IVOIRE: Former, current presidents address reconciliation forum", IRIN, November 14, 2001.
- ^ "COTE D'IVOIRE: Former president calls for Gbagbo to hand over to a transitional government", IRIN, September 12, 2005.
- ^ "Côte d'Ivoire: Bédié "impatient" d'aller à l'élection présidentielle", AFP (Afriquenews.com), May 21, 2007 .
- ^ a b Loucoumane Coulibaly, "Opposition leader unveils recovery plan", Reuters (IOL), September 24, 2007.
- ^ „Ex-Ivory Coast head in rare rally”. BBC News. .
- ^ „Ivory Coast Ex-President Bedie Says He Will Run in 2020 Election | Voice of America – English”.
- ^ Independent Electoral Commission
- ^ „Décès du Président Henri Konan Bédié à la Pisam : La Côte d'Ivoire perd une figure politique”. Afrique Sur 7. . Accesat în .
- ^ „Côte d'Ivoire: l'ancien président Henri Konan Bédié est mort à 89 ans” (în franceză). Le Figaro. Accesat în .
Vezi și
modificare- Primul Război Civil din Côte d'Ivoire