Henric Sanielevici
| Henric Sanielevici | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Botoșani, România |
| Decedat | (75 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | biolog antropolog lingvist istoric filozof sociolog[*] critic literar[*] biograf[*] traducător |
| Limbi vorbite | limba română limba franceză |
| Activitate | |
| Alte nume | Henri Sanielevici, Henry Sanielevici, Enric Sanielevici, H. Sanielevich, Hasan |
| Lucrări remarcabile | Încercări critice (1909) Cercetări critice și filosofice (1916) Poporanismul reacționar (1921) La Vie des mammifères et des hommes fossiles (1926) În slujba Satanei?!... (1935) |
| Influențat de | Georg Brandes, Georges Cuvier, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Émile Hennequin[*], Karl Kautsky, Jean-Baptiste de Lamarck, Gustave Lanson, Titu Maiorescu |
| A influențat pe | Octav Botez, Alexandru Claudian, Mircea Eliade, Garabet Ibrăileanu, Petre Pandrea |
| Oraș natal | Botoșani |
| Înălțime | 1,75 m |
Modifică date / text  | |
Henric Sanielevici (prenumele, de asemenea Henri, Henry sau Enric, numele de asemenea Sanielevich; n. 21 septembrie 1875 – d. 19 februarie 1951) a fost un jurnalist și critic literar român de origine evreiască[2], amintit, de asemenea, pentru activitatea sa în antropologie, etnografie, sociologie și zoologie. Inițial, un militant socialist din cercul politico-filosofic a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, el a încorporat alte influențe și în 1905 și-a creat propria revistă de critică literară, Curentul Nou. Sanielevici și prietenul său Garabet Ibrăileanu au fost printre fondatorii „Poporanismului”, o mișcare țărănească și orientată spre stânga. Cu toate acestea, Sanielevici se desprinde curând atât de marxism, cât și de agrarianism, criticând literatura română tradiționalistă, și prorocea neoclasicismul pentru oamenii muncii. Polemica puternică cu școala rivală a revistei Sămănătorul l-a izolat de alți poporaniști, pe care i-a denunțat în cele din urmă ca fiind „reacționari”. Mai multe controverse au înconjurat atitudinile sale ambigue din timpul Primului Război Mondial.
Din 1920, Sanielevici a fost o figură de stânga izolată, editând o versiune nouă a ziarului Curentul Nou și afiliându-se numai cu popularul cotidian Adevărul.
Referințe
modificare- ^ a b Henric Sanielevici, Autoritatea BnF
- ^ ro Botosani: Date demografice si statistice Arhivat în , la Wayback Machine.
Bibliografie
modificare- Adrian Jicu, „Dinastia Sanielevici. Printul Henric intre uitare si reabilitare”, Editura Cartea Românească, 2008 - recenzie - [1] Arhivat în , la Wayback Machine.
Legături externe
modificare- "Sanielevici, Henric", Encyclopaedia Judaica entry, at the Jewish Virtual Library