Henric de Schweinfurt (n. cca. 970 – d. 18 septembrie 1017) a fost markgraf de Nordgau de la 994 până la 1004.

Henric a fost fiul markgrafului Berthold de Nordmark cu Eilika (sau Eiliswintha, Eila) de Walbeck. Ascendența tatălui său nu este cunoscută cu certitudine, deși se pare că ar fi fost unul dintre fiii ducelui Arnulf de Bavaria.

Henric a dobândit succesiunea asupra ținuturilor tatălui său după moartea acestuia din 980. Ca și tatăl său, Henric a fost numit cu titlul de marchio al Nordgau bavarez în 994. În 1003, el s-a răsculat împotriva regelui Henric al II-lea al Germaniei, revendicând faptul că i s-ar fi promis Ducatul de Bavaria și nu l-ar fi primit din partea regelui. În schimb, regele a declarat că bavarezii au dreptul de a-și alege propriul lor duce. Henric s-a aliat în continuare cu regii Boleslau I al Poloniei și Boleslau al III-lea al Boemiei, însp răscoala sa a fost reprimată, iar el a căzut chiar captiv pentru o perioadă. Regele a instaurat dieceza de Bamberg pentru preîntâmpinarea eventualelor alte rebeliuni din regiune. Noua dieceză a preluat autoritatea seculară asupra Mărcii de Nordgau.

În cele din urmă, abia după insistențele corelate ale stăpânilor seculari și ecleziastici, ducele Bernard I de Saxonia și arhiepiscopul Tagino de Magdeburg, a avut loc reconcilierea dintre Henric de Schweinfurt și regele Henric al II-lea, în 1004. Înainte de a muri în 1017, Henric de Schweinfurt a mai obținut câteva ținuturi. El se află înmormântat la Schweinfurt.

Vărul său a fost cronicarul Thietmar de Merseburg, în a cărui cronică Henric este numit ca "gloria Franconiei răsăritene".

Familia modificare

Henric a fost căsătorită cu o anume Gerberga, fiică a unui Otto a cărui identitate este disputată. Împreună cu aceasta, el a avut trei fii și două fiice:

Bibliografie modificare

  • Timothy Reuter, Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.