Otto al III-lea de Suabia
| Otto al III-lea | |
| Duce al Suabiei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al X-lea d.Hr.  |
| Decedat | Schweinfurt, Bavaria, Germania |
| Înmormântat | Schweinfurt |
| Părinți | Henric de Schweinfurt[2] Gerberga[*] |
| Frați și surori | Iudita de Schweinfurt Eilika de Schweinfurt[*] Henric I de Schweinfurt[*] Burchard I de Halberstadt[*] |
| Căsătorit cu | Irmgard de Torino[*] |
| Copii | Iudita de Schweinfurt[*][3][2][4] Gisela de Schweinfurt[*] Beatrice de Schweinfurt[*][4] Alberada-Bertha von Schweinfurt[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce[1] |
| Familie nobiliară | Luitpoldingi |
| Duce al Suabiei | |
| Domnie | – |
| Succesor | Rudolf de Rheinfelden |
Modifică date / text  | |
Otto al III-lea, supranumit cel Alb, cunoscut și ca Otto de Schweinfurt (n. secolul al X-lea d.Hr. – d. , Schweinfurt, Bavaria, Germania), a fost margraf de Nordgau între 1024 și 1031 și ulterior duce al Suabiei din 1048 până la moarte.[5]
Otto a fost fiul lui Henric de Schweinfurt, margraf de Nordgau și al soției sale, Gerberga de Henneberg. El a fost unul dintre cei mai puternici principi din Franconia răsăriteană, ca urmare a moștenirii unor importante posesiuni în Radenzgau și Schweinfurt. În 1014 Otto apare pentru prima dată în documente cu titlul de conte de Altmühl (sau Kelsgau). În 1024 a moștenit marca tatălui său și în 1034 a devenit conte al Naabului Inferior. De atunci și până a devenit duce de Suabia, Otto a participat la multe campanii militare imperiale în Boemia, Ungaria și Polonia.
În ianuarie 1048 la Ulm împăratul Henric al III-lea l-a numit pe Otto duce al Suabiei după o scurtă vacanță care a urmat morții ducelui Otto al II-lea. El a fost un partener legal al lui Henric. În 1035 Otto a fost logodit cu Matilda, fiica lui Boleslav I al Poloniei, dar s-a căsătorit cu Irmgard (sau Ermengarda), una dintre fiicele lui Ulric Manfred al II-lea, margraful de Torino (numit și Manfred de Susa), ca parte a planurilor politice ale tatălui său legate de Italia. Otto al III-lea a fost inactiv politic și a murit nouă ani după ce devenise duce al Suabiei fiind înmormântat în Schweinfurt.
Odată cu moartea lui Otto, a început ascensiunea politică a lui Rudolf de Rheinfelden ca duce al Suabiei, cel ce a devenit ulterior antirege al lui Henric al IV-lea.
Familia
modificareÎn urma căsătoriei lui Otto cu Irmgard (d. 29 aprilie 1078) au rezultat următorii copii:
- Berta sau Alberada (d. 1 aprilie 1103), căsătorită mai întâi cu contele Herman al II-lea de Kastl, iar apoi cu Frederic, de asemenea conte de Kastl;
- Gisela, care a moștenit Kulmbach și Plassenburg, căsătorită cu contele Berthold al III-lea de Andechs;
- Iudita (d. 1104), căsătorită prima dată cu ducele Conrad I de Bavaria, iar apoi cu contele Boto de Pottenstein;
- Eilika, abatesă în Mănăstirea Niedermünster;
- Beatrice (n. 1040 – d. 1140), moștenitoare în Schweinfurt, căsătorită cu contele Henric al II-lea de Hildrizhausen și margraf de Nordgau.
Note
modificare- ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ a b The Peerage
- ^ http://fmg.ac/Projects/MedLands/BAVARIAN%20NOBILITY.htm#OttoSchweinfurtdied1057, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Genealogics
- ^ „Herzog Otto III. von Schweinfurt”. stammler-genealogie.ch. Accesat în .
Bibliografie
modificare- Paul Friedrich von Stälin: Otto III., Herzog von Schwaben în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 24, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1887, pp. 726-727.