Herman I de Turingia
| Herman I de Turingia | |
| Landgraf al Turingiei | |
 Herman I (detaliu al unei iluminații aparținând Elisabetei a Ungariei, secolul al XIII-lea). | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1155[1]  |
| Decedat | (62 de ani) Gotha, Turingia, Sfântul Imperiu Roman |
| Înmormântat | Reinhardsbrunn[*] |
| Părinți | Ludovic al II-lea al Turingiei[*] Iudita de Hohenstaufen[*] |
| Frați și surori | Ludovic al III-lea al Turingiei[*] Henric Raspe al III-lea[*] Frederic de Ziegenhain[*] |
| Căsătorit cu | Sofia de Wittelsbach |
| Copii | Ludovic al IV-lea de Turingia Henric Raspe[2] Conrad de Turingia[*] Jutta de Thuringia Agnes de Turingia[*] Irmgard de Turingia[*] |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | Landgraf Conte Palatin[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Conte Palatin[*] |
| Familie nobiliară | Ludovingi[*] |
Modifică date / text  | |
Herman I (n.c. 1155 – d. 25 april 1217, Gotha) a fost landgraf de Turingia din anul 1190 până la moarte.
ViațaModificare
Herman era cel de al doilea fiu al landgrafului Ludovic al II-lea "cel Tare" de Turingia cu Judith de Hohenstaufen, soră a împăratului Frederic I "Barbarossa".
Nu se cunosc multe date despre prima parte a vieții sale, doar că în 1180 Herman s-a raliat coaliției închegate împotriva ducelui Henric Leul de Saxonia, și împreună cu fratele său, landgraful Ludovic al III-lea de Turingia, a prizonier o scurtă perioadă de timp după înfrângerea suferită în bătălia de la Weissensee în fața lui Henric. După aceea el a obținut comitatul palatin de Saxonia din partea fratelui său Ludovic Saxonul. El și-a întărit autoritatea asupra comitatului palatin în urma căsătoriei cu Sofia, fiică a Lutgardei de Stade și a lui Frederic al II-lea de Sommerschenburg, contele palatin anterior.
Tatăl său, Ludovic al II-lea a murit în 1190. Împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen a încercat să păstreze Turingia ca feudă vacantă a Sfântului Imperiu Roman, însă Herman e dejucat acest plan și s-a autoinstalat ca landgraf. Alăturându-se ligii împotriva împăratului, el a fost acuzat, probabil pe nedrept, de o tentativă de asasinare a împăratului. Henric al VI-lea a reușit nu numai să îl desprindă pe Herman din coaliția formată împotriva sa, dar a și obținut sprijinul lui în planul său de a atașa Regatul Siciliei la Imperiul romano-german.
Herman a pornit în cruciada proiectată de Henric al VI-lea în 1197. Când împăratul a murit în același an, sprijinul lui Herman a fost obținut de către fratele lui Henric, ducele Filip de Suabia, însă de îndată ce cauza lui Filip părea să slăbească, Herman și-a schimbat opțiunea, sprijinindu-l pe Otto de Braunschweig, viitorul Otto al IV-lea. Drept consecință, Filip a invadat Turingia în 1204 și l-a constrâns pe Herman să treacă le negocieri, în urma cărora acesta a predat teritoriile dobândite în 1198. După moartea lui Filip și recunoașterea imperială a lui Otto, Herman a fost printre principii care l-au invitat pe Frederic de Hohenstaufen, viitorul împărat Frederic al II-lea, să vină în Germania pentru a prelua coroana. Ca urmare a acestei atitudini, saxonii au atacat Turingia, landgraful fiind totuși salvat de sosirea lui Frederic în Germania din 1212.
După moartea primei sale soții din 1195, Herman s-a căsătorit cu Sofia de Wittelsbach, fiica ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria. Cu aceasta el a avut patru fii dintre care doi, Ludovic al IV-lea de Turingia și Henric Raspe, i-au succedat în poziția de landgrafi. Herman a murit în orașul Gotha în 1217 și a fost înmormântat la Reinhardsbrunn.
Herman a susținut societatea literaților, iar Walther von der Vogelweide și alți minnesinger-i erau bineveniți în castelul său de la Wartburg. Herman fusese educat o perioadă de timp în Franța, la curtea regelui Ludovic al VII-lea și în 1197 făcuse parte din suita regelui Henric al VI-lea într-o cruciadă (nereușită). El a adus poezia franceză la Wartburg, reședința sa, fiind un mare susținător al poeților și cântăreților contemporani. La Wartburg a apărut Sängerkrieg auf der Wartburg (literal „Războiul cântăreților din Wartburg”), cunoscut și sub denumirea de Wartburgkrieg (literal „Războiul de la Wartburg”),[3] o colecția scrisă de versuri care povestește despre un concurs medieval între poeți menestreli, lansat și arbitrat de Hermann I al Turingiei la curtea sa din Castelul Wartburg din Turingia.[4] „Războiul de la Wartburg” reflectă perioada de glorie literară la curtea landgravului Herman I în jurul anului 1200. De asemenea, compunerea imnurilor latinești Veni Sancte Spiritus și Salve palatine îi sunt atribuite lui Herman I.
UrmașiModificare
Cu Sofia de Sommerschenburg:
- Jutta (n. 1184 – d. 1235), căsătorită de două ori:
- Hedwiga, căsătorită în 1211 cu contele Albert al II-lea de Weimar-Orlamünde
- Irmgarda (n. 1197), căsătorită în 1211 cu contele Henric I de Anhalt din Casa de Ascania
- Ludovic (n. 1200 – d. 1227), succesor ca landgraf al Turingiei
- Herman (n. 1202 – d. 1216)
- Conrad (n. 1204 – d.1247), devenit mare maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni
- Henric Raspe (n. 1204 – d. 1247), devenit landgraf de Turingia
- Agnes, căsătorită întâi în 1225 cu Henric cel Crud de Babenberg (n. 1208 – d. 1228), fiul Margrafului Leopold al VI-lea al Austriei; iar a doua oară în 1229 cu ducele Albert I de Saxonia (n. c. 1175 – d. 1261)
NoteModificare
- ^ „Herman I de Thuringia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ The Peerage
- ^ „Der Wartburgkrieg, mittelhochdeutsch (ed. Simrock)”. 12koerbe.de. Accesat în .
- ^ Karl Simrock (ed.): Der Wartburgkrieg, Stuttgart 1858.
BibliografieModificare
- Ernst Winkelmann, Philipp von Schwaben und Otto IV. von Braunschweig, Leipzig, 1873–1878.
- T. Knochenhauer, Geschichte Thüringens, Gotha, 1871.
- F. Wachter, Thüringische and obersächsische Geschichte, Leipzig, 1826.
- Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.