O hexalogie (din greaca veche ἑξα- hexa-, "șase" și -λογία -logia, "discurs") este o operă compusă din șase părți distincte. [1]

Prima utilizare a cuvântului a apărut în limba germană, în comentariile criticului de artă August Bungert cu referire la opera muzicală a compozitorului Richard Wagner, mai exact la ciclul de opere intitulat Homerische Welt (Lumea lui Homer), bazate pe Iliada și Odiseea.en [2] De fapt, Wagner planificase două tetralogii legate între ele, sau chiar o octologie, legând Iliada sa precum și Odiseea sa muzicală, în succesiunea lor logică și temporală, dar operele a treia și a patra ale întregului octet planificat nu au mai fost niciodată compuse.

Referitor la folosirea pentru prima dată a cuvintelor pentalogie și hexalogie, ca o extensie logică a cuvintelor trilogie și tetralogie, folosite încă de grecii antici, referitor la seriile de piese de teatru jucate la Dionisia, Théophile Gautier este cel care le-a folosit prima dată în 1859.fr [3] Ulterior, în 1923, cuvântul hexalogie a fost folosit de un editor al operelor lui Johannes V. Jensen, cu referire la seria sa en The Long Journey.en [4]

ExempleModificare

Example de serii de opere care pot fi descrise ca hexalogii:

Hexalogii Date Autor Tipul de mass media
Der Biberpelz și Der rote Hahn[5] 1893–1901 Gerhart Hauptmann Două piese de teatru în trei acte fiecare
The Long Journey[4] 1908–1922 Johannes V. Jensen Romane
Aus dem bürgerlichen Heldenleben[6] 1911–1922 Carl Sternheim Piese de teatru
The Four Winds of Love[7] 1937–1945 Compton Mackenzie Novels
Tuneluri )en Tunnels) 2007–2013 Roderick Gordon și Brian Williams Romane
Instrumente mortale (en Mortal Instruments) 2007–2014 Cassandra Clare Romane
en Fortunes of War[8] 1960–1980 Olivia Manning Romane
Resident Evil 2002–2016 Capcom Filme
The Lord of the Rings[9] 1954–1955 J. R. R. Tolkien Romane

LiteraturăModificare

FilmeModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Rush Rehm. Greek Tragic Theater. Routledge, 1994, p. 16.
  2. ^ William Foster Apthorp. The opera, past and present: an historical sketch. Scribner, 1901. Page 204.
    Arthur Elson. Modern Composers of Europe. L.C. Page and Company, 1904. Page 76.
  3. ^ Théophile Gautier. Histoire de l'art dramatique en France depuis vingt-cinq ans, Volume 5. Magnin, Blanchard et compagnie, 1859. Page 220.
  4. ^ a b The Bookman: a review of books and life. Dodd, Mead and Company, 1923. Volume 57, page 209.
  5. ^ de Eberhard Hilscher. Gerhart Hauptmann: Leben und Werk: mit bisher unpublizierten Materialien aus dem Manuskriptnachlass des Dichters. Athenäum, 1988. Page 166.
  6. ^ de en The German theatre: a symposium. Edited by Ronald Hayman. Wolff, 1975. Page 113.
  7. ^ en Spartacus Educational Arhivat în , la Wayback Machine., citing biographer Gavin Wallace.
  8. ^ en Lorna Sage, Germaine Greer, Elaine Showalter. The Cambridge guide to women's writing in English. Cambridge University Press, 1999. Page 389.
  9. ^ Tolkien, J. R. R. “Notes on the Text.” ; The Lord of the Rings, 50th Anniversary ed., HarperCollinsPublishers, 2013.

Vezi șiModificare