Deschide meniul principal

Hortensia Georgescu (n. 3 decembrie 1909, Săliște - d. 22 iunie 1996, București) a fost o pictoriță română, creatoare de costume de teatru și film. A realizat costumele actorilor pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Tudor (1963), Haiducii (1966), Dacii (1967), Mihai Viteazul (1971), Haiducii lui Șaptecai (1971), Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972), Ciprian Porumbescu (1973), Dimitrie Cantemir (1973), Nemuritorii (1974), Mușchetarul român (1975), Osînda (1976), Războiul Independenței (serial TV, 1977), Pentru patrie (1978), Artista, dolarii și ardelenii (1980) și Burebista (1980).

BiografieModificare

S-a născut la 3 decembrie 1909, în satul Săliște din apropiere de Sibiu. Era fiica istoricului Ioan Lupaș și provenea dintr-o veche familie de cărturari ardeleni.[1] A urmat studii de istorie, Belle Arte și arheologie la Paris. S-a căsătorit încă din tinerețe cu un jurist, cu care a avut doi copii. După instaurarea regimului comunist, tatăl ei a fost arestat și închis la Sighet, iar familia sa a suferit persecuții.

Hortensia Georgescu a început să se ocupe de realizarea costumelor de teatru și film, deși avea peste 50 de ani. A participat la realizarea costumelor a unui număr mare de lungmetraje de ficțiune.

Cu prilejul aniversării a 90 de ani de la nașterea creatoarei de costume, jurnalista Silvia Kerim a publicat cartea „Ponica, o legendă” (1999) în care a adunat mărturii ale membrilor familiei și ale oamenilor de film cu care a lucrat Hortensia Georgescu, două manuscrise inedite ale scenografei, numeroase ilustrații, precum și o fișă de creatie și o filmografie.[1]

FilmografieModificare

Creatoare de costumeModificare

Premii și distincțiiModificare

Creatoarea de costume Hortensia Georgescu a obținut două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN):

  • Premiul pentru scenografie (1971) - pentru costumele din filmul Mihai Viteazul și din seria de filme Haiducii [2] și
  • Premiul pentru întreaga activitate (1989). [3]

NoteModificare

  1. ^ a b *** - „Magnetul numit Ponica”, în „Formula AS”, nr. 366, 1999.
  2. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.) - „Premiile cineaștilor 1970-2000” (Editura și Tipografia Intact, București, 2001), p. 8.
  3. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), op. cit., p. 88.

BibliografieModificare

  • Silvia Kerim - „Ponica, o legendă” (Ed. Doina, București, 1999), 192 p., ISBN 973-9193-35-8

Legături externeModificare