Ilie Gârneață

Ilie Gârneață (n. 1898, Iași, Regatul României - d. 28 mai 1971, Erding, Bavaria, Germania de Vest) a fost un avocat și om politic român de extremă-dreaptă, unul din fondatorii Mișcării Legionare.

BiografieModificare

S-a născut la Iași în anul 1898. A fost voluntar în Primul Război Mondial. A urmat școala de ofițeri de rezervă din Botoșani și a făcut studii de drept la Iași. În 1922, Corneliu Zelea Codreanu l-a numit președinte al Asociației Studenților Creștini din Iași. A fost acuzat pentru complot în „lotul Văcăreștenilor” în procesul din 1924.

A fost, de asemenea, colaborator al revistei Pământul strămoșesc începând cu primele numere.

Mișcarea LegionarăModificare

Ilie Gârneață a fost unul dintre fondatorii Legiunii Arhanghelul Mihail în 1927, și comandant al Bunei Vestiri, cel mai înalt grad în Legiune.

La 11 ianuarie 1931, împreună cu Nelu Ionescu și Stelian Teodorescu, a editat ziarul antisemit și anti-liberal Cuvântul Iașului, cu rolul de "combatere a propagandei presei evreiești". A fost membru al „Forului Legionar” din 1940.

La 26 septembrie 1940 a întemeiat „Ajutorul Legionar'”, organizație de binefacere care a funcționat în timpul guvernării legionare, oferind sprijin material unor familii sărace din țară printr-o rețea de cantine și restaurante populare.

ExilModificare

În urma înăbușirii de către Antonescu a Rebeliunii Legionare, Ilie Gârneață s-a refugiat în Germania, împreună cu elita Mișcării Legionare, unde au fost cazați pe perioada 1941-1944 în lagăre germane, cu libertate de mișcare.

În august și noiembrie 1954 a participat la adunarea fruntașilor legionari din exil, prin care s-a hotărât refacerea Mișcării Legionare.

DecesulModificare

A murit la 28 mai 1971 la Erding, Bavaria, la vârstă de 73 de ani.

Referințe și noteModificare