Ilie Torouțiu

Ilie Torouțiu
Ilie Toroutiu.jpg
Criticul Ilie Torouțiu
Date personale
Născut17 iunie 1888
Solca, Suceava, Austro-Ungaria
Decedat23 noiembrie 1953, (65 de ani)
București, Republica Populară Română
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1952–1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar, istoric literar, folclorist, traducător
Activitate
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române

Ilie E. Torouțiu (n. , Solca, Suceava, România – d. , București, România) a fost un critic, istoric literar, folclorist și traducător român, membru corespondent (1936) al Academiei Române. A fost director al revistei Convorbiri literare între anii 1939-1944.

BiografieModificare

Născut într-o familie săracă de țărani din Solca, pe atunci parte a Bucovinei, el s-a descurcat bine în școala primară, iar un profesor l-a sfătuit să plece la Suceava și să învețe o meserie. A făcut-o la vârsta de paisprezece ani, găsind de lucru la o tipografie, unde șeful i-a remarcat interesul pentru cărți și l-a ajutat să obțină o bursă. A intrat la Liceul Ortodox Grec în toamna anului 1902. El a excelat ca student, inclusiv în limba și literatura germană, în timp ce a fost nevoit să-și petreacă timpul liber la tipografie pentru a nu-și pierde bursa. După absolvirea în 1910, s-a înscris la facultatea de literatură și filosofie a Universitatea Cernăuți. Student talentat, el a atras atenția rectorului Matthias Friedwagner⁠(de), care a organizat o bursă la Academia de Studii Sociale și Comerciale din Frankfurt. În 1913, a predat limba română acolo.[1] Apoi a devenit profesor la Liceul Cantemir din București.[2] Până în 1916, a editat Bucovina, un ziar pentru emigranți din provincia de acasă.[1] Prima sa carte a apărut în 1911; aceasta a fost A fost fost odată, o colecție de povești și cântece populare. Printre revistele care i-au publicat lucrările se numără Convorbiri Literare, Sămănătorul, Ramuri, Făt-Frumos, Floarea-soarelui, Literare și Pagina de istorie și critică.[2]

Când Bucureștiul a fost ocupat de Puterile Centrale la sfârșitul anului 1916, el s-a retras la Iași Acolo, el a făcut agitație împotriva Tratatului de la București din primăvara anului 1918. După război, s-a întors în capitală,[1] unde a înființat editura Bucovina, pe care a folosit-o în mod eficient în beneficiul altor scriitori.[1][2] El a condus revista Convorbiri Literare în ultima fază a primului său mandat (1939-1944). Torouțiu a publicat numeroase lucrări de istorie literară. magnum opus este volumul de treisprezecelea Studii și documente literare, care a apărut între 1931 și 1946, acoperind aproximativ 8000 de pagini și făcând-ul pe Perpessicius să-l numească " Hurmuzachi al istoriei literară".[2] Primul volum a fost realizat în colaborare cu Gheorghe Cardaș; restul, singur. Lucrarea include documente și piese de istorie literară pe care le-a găsit în biblioteca sa personală, în arhive și în instituții.[1] A fost ales membru corespondent al Academiei Române in 1936;[2] Noul regim comunist l-a deposedat de calitatea de membru în 1948.[3] În plus, datorită liniei pro-Germania nazistă Convorbiri Literarei-a fost luată în timpul celui de- al Doilea Război Mondial, i s-a interzis publicarea în 1945. Răvășit de o boală în fază terminală, a murit în locuința sa din București, iar soția sa s-a sinucis a doua zi.[4]

El a tradus lucrări de Ludwig Anzengruber, John Bunyan, Otto Funcke⁠(de), Franz Grillparzer, Christian Friedrich Hebbel, Platon și J. C. Ryle.[2] A adunat folclor din Bucovina și a publicat studii despre acestea, precum și a scris critici literare.[1] Din 1991, biblioteca din orașul natal al lui Torouțiu îi poartă numele.[5]

OperaModificare

  • A fost odată, 1911;
  • Românii și clasa dirigentă din Bucovina, Cernăuți, 1911;
  • Tipuri. Încercări literare, Cluj, 1912;
  • DeutschRumänisches Taschenwörterbuch, Lepzig, 1912;
  • Rumänisch-Deutsches Taschenwörterbuch, Leipzig, 1912;
  • Românii și clasa de mijloc din Bucovina, I-II, Cernăuți, 1912;
  • Oameni și cărți, Solca, 1914;
  • Frunză verde... Cântece poporale din Bucovina, Solca, 1914;
  • Poporația și clasele sociale din Bucovina, București, 1916;
  • Un iscusit traducător al poeziei românești în evreește, Cernăuți, 1920;
  • Carmen Sylva în literatura română, Cernăuți, 1924;
  • Immanuel Kant în filozofia și literatura română, București, 1925;
  • Modernismul. Simbolismimpresionism-expresionism, București, 1927;
  • Heinrich Heine și heinismul în literatura românească, București, 1930 (ed. II, 19131);
  • Hermann Sudermann în literatura românească, București, 1930;
  • Herman și Dorothea-Enăchiță Văcărescu. Pagini din monografia Goethe, București, 1931;
  • Studii și documente literare, București, I, 1931 (colaborator Gh. Cardaș); II-III, 1932; IV, 1933; V, 1934; VI, 1938; VII, 1935; VIII, 1939; IX-XII, 1940; XIII, 1946;
  • Pagini de istorie și critică literară, București, 1936;
  • Contribuții la o viitoare ediție critică Eminescu: Lais, București, 1942.
Traduceri
  • Friederich Hebbel, Maria Magdalena, traducere, Cluj, 1909;
  • Platon, Apologia lui Socrate, trad. după orig. de ~, Cluj, 1911;
  • M. Friedwagner, Mihail Sadoveanu. Studiu literar, traducere, Cluj, 1933;
  • Fr. Grillparzer, Străbuna, traducere, Solca, 1914;
  • (I. C.) Ryle, Sufletul tău, trad. de ~, Solca, 1914;
  • idem, Fă ce poți, trad. de ~, Solca, 1914;
  • John Bunyan, Călătoria creștinului, trad. de ~, București, 1914 (ed. II, 1923);
  • N. Funcke, Limbă veche și limbă nouă, trad. de ~, București, 1915;
  • A. W., N-am vreme, trad. de ~, București, 1915;
  • L.Anzengruber, Porunca a patra, trad. de ~ (în colab.), București, 1915;
  • ***, Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, trad. de ~, București, 1915;
  • (I. C.) Ryle, Unde sunt păcatele tale?, trad. de ~, București, 1915;
  • idem, Cât costă a fi creștin adevărat?, trad. de ~, București, 1915;
  • idem, Nevoiți-vă a intra pe poarta cea strâmtă, trad. de ~, București, 1915;
  • idem, Eu voi fi cu tine, trad. de ~, București, 1915;
  • idem, De însetează cineva, să vie la Mine, trad. de ~, București, 1915;
  • idem, Ce ne învață pământul, trad. de ~, București, 1915;
  • idem, Un cuvânt către femei, trad. de ~, București, 1915.[6]

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f Țugui, p. 271
  2. ^ a b c d e f Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II, p. 723-24. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. ISBN: 973-697-758-7
  3. ^ Păun Ion Otiman, "1948–Anul imensei jertfe a Academiei Române", in Academica, Nr. 4 (31), decembrie 2013, p. 122
  4. ^ Țugui, p. 271-72
  5. ^ "Biblioteca Orășenească 'I. E. Torouțiu', Solca", pe site-ul Bibliotecii Naționale a României
  6. ^ Aurel Sasu. Dictionar biografic al literaturii romane M-Z vol II.pdf (PDF). 

Legături externeModificare