Ilse Losa
Ilse Losa | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [2][3][4][5][6] Buer(d), Regatul Prusiei, Germania[5] |
Decedată | (92 de ani)[6][2][3][4] Porto, Portugalia |
Înmormântată | Cemitério do Prado do Repouso[*] |
Cetățenie | Portugalia |
Religie | iudaism |
Ocupație | scriitoare |
Limbi vorbite | limba portugheză[7] |
Note | |
Premii | Crucea de Merit a Republicii Federale Germania în grad de Cavaler[*] Ordinul Principele Henric în grad de comandor[*][1] |
Modifică date / text |
Ilse Lieblich Losa (nume la naștere Ilse Lieblich, n. , Buer(d), Regatul Prusiei, Germania – d. , Porto, Portugalia) a fost o scriitoare portugheză de origine evreiască.
Biografie
modificareS-a născut într-un sat din apropiere de Hanovra, în Germania,[8] în familia lui Arthur Lieblich (decedat în 1930, fiul lui Josef Lieblich, care a murit în 1921, și al soției lui, Jenny, și fratele lui Julius, Hedwig și Willy Liebklich) și a soției lui, Hedwig Hirsch (decedată în 1936). A urmat liceul la Osnabrück și Hildesheim, iar mai târziu Institutul Comercial din Hanovra.[8]
Temându-se să nu fie trimisă de Gestapo într-un lagăr de concentrare din cauza originii sale iudaice, a părăsit țara natală în 1930 împreună cu mama ei și cu frații Ernst (născut în iunie 1914) și Fritz. S-a mutat mai întâi la Anglia unde a avut primul contact cu copiii, lucrând într-o grădiniță. A imigrat în Portugalia în 1934, stabilindu-se în orașul Porto, unde s-a căsătorit, în anul 1935, cu arhitectul Arménio Taveira Lespede, dobândind cetățenia portugheză. Fratele ei Fritz s-a căsătorit, de asemenea, cu o portugheză, Florisa Estelita Gonçalves, cu care a avut două fiice, Silvia Gonçalves Lieblich și Angela Gonçalves Lieblich.
În 1943 s-a născut prima sa fiică, Margarida Lieblich Losa (care a murit în ianuarie 1999), a publicat prima sa carte: „O mundo em que vivi” și de atunci, și-a dedicat viața traducerii și scrierii de literatură pentru copii, fiind distinsă în 1984 cu „Marele Premiu Gulbenkian” pentru întreaga sa operă pentru copii.[8] A mai avut o fiică, Alexandra Lieblich Losa. În 1998 a primit „Gran Premio de Crónica” al APE (Associação Portuguesa de Escritores) pentru cartea À Flor do Tempo. A colaborat la diverse ziare și reviste germane și portugheze, iar scrierile sale au fost incluse în mai multe antologii ale autorilor portughezi și a colaborat la alcătuirea și traducerea unor antologii ale scriitorilor portughezi în limba germană. I-a tradus din germană în portugheză pe unii dintre cei mai cunoscuți scriitori.[8]
Scrieri
modificareRomane
modificare- O mundo em que vivi (1949)
- Histórias quase esquecidas (1950)
- Grades brancas (1951) 56 pp.
- Rio sem ponte (1952)
- Aqui havia uma casa (1955)
- Sob céus estranhos (1962) ISBN 972-42-2222-5, ISBN 978-972-42-2222-6 182 pp.
- Encontros no outono (1965)
- O barco afundado (1979)
- Um artista chamado Duque (1990)
- Caminhos sem destino (1991)
- Silka
Literatură pentru copii
modificareCronici
modificareOnoruri
modificare- 9 iunie 1995: a fost numită comandor al Ordinului Infantelui Don Enrique.
- Crucea Federală de Merit.[9]
Premii
modificare- 1982: premiul Fundației Gulbenkian pentru cartea Na Quinta das Cerejeiras
- 1984: Marele Premiu Gulbenkian pentru întreaga operă
- 1989: Premiul Buzduganul de Aur al Bienalei Internaționale de la Bratislava, pentru povestea Silka.[10]
Referințe
modificare- ^ http://www.ordens.presidencia.pt/?idc=153 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Ilse Losa, Babelio
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b „Ilse Losa”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Verbrannt, verboten, vergessen[*] , p. 124-125 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b Ilse Losa, Find a Grave, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d „Ilse Losa” (în portugheză). Porto Editora. Accesat în . Parametru necunoscut
|publication=
ignorat (ajutor) - ^ „Página Oficial das Ordens Honoríficas Portuguesas”. Ordens.presidencia.pt. Accesat în .
- ^ Dicionário Cronológico de Autores Portugueses: Ilse Losa, visto [//es.wikipedia.org/wiki/6_de_enero 6 de enero de 2008