Imre Erőss

Imre Erőss
Date personale
Născut	7 iulie 1909 Prisian, România
Decedat	31 iulie 1950 (41 de ani) Cluj, România
Înmormântat	Turda
Cetățenie	România  Ungaria
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	preot catolic[*]​ poet episcop catolic[*]​
Locul desfășurării activității	Alba Iulia
Limbi vorbite	limba română

Imre Alfréd Erőss (n. 7 iulie 1909, Prisian, comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria – d. 31 iulie 1950, Cluj, România), a fost episcop auxiliar al Diecezei de Alba Iulia, consacrat în clandestinitate.

Studiile

Imre Alfréd Erőss s-a născut la data de 7 iulie 1909 în localitatea Prisian. După absolvirea studiilor elementare la Gimnaziul Catolic din Timișoara s-a înscris la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. În perioada 1929-1937 a efectuat studii teologice la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. Din anul 1932 a urmat cursuri de doctorat la aceeași universitate, obținând la absolvire titlul de Doctor în teologie (1937).

Preot

A fost hirotonit preot romano-catolic la 27 octombrie 1935 la Roma. Din anul 1935 a fost preot vicar la Sibiu, apoi din anul 1937 preot capelan la Lăzarea. În anul 1938 a fost numit lector la Seminarul Teologic din Alba Iulia. La 1 septembrie 1941 a fost numit profesor de dogmatică la Academia Teologică „Sfântul Ștefan” din Cluj și vicar episcopal. În perioada 1944-1948 a îndeplinit funcția de decan (protopop) de Turda.

Episcop în clandestinitate

Profesorul de teologie Imre Alfréd Erőss de la Cluj a fost consacrat în clandestinitate episcop auxiliar de Alba Iulia la 2 februarie 1949, la vârsta de 40 ani, în Capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către episcopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara de Savannah (Georgia, SUA), regent al Nunțiaturii Apostolice din România.

Sfârșitul vieții

A trecut la cele veșnice în orașul Cluj, în 31 iulie 1950, la vârsta de 41 de ani. A fost înmormântat la Turda.

Lucrări teologice

• M: Az út. Költ. (Arad, 1928);
• Szent József kis zsolozsmás kv-e (Timișoara, 1929) [Psaltirea mică a Sf. Iosif];
• D. Herrlichkeiten d. göttlichen Gnade (Roma, 1935) [Slavă, har sfințitor];
• D. Lehre v. d. Erlösung im 19. Jahrhundert (Uo., 1937) [Doctrină vs. izbăvire în secolul al XIX-lea];
• M. J. Scheeben: Briefe nach Rom (Freiburg, 1939) [M.J. Scheeben: Scrisori pentru Roma];
• Majláth pp. lelki arca (Arad, 1940);
• Egyház és élet. Erdélyi kat. évkv. Összeáll (Cluj, 1941) [Biserica și viața. Anuar catolic ardelean];
• A megváltás. A megváltás dogmája Scheeben teol-jában (Uo., 1942) [Izbăvirea. Dogma izbăvirii din teologia lui Scheeben];
• Székelyek dícsérete. Versek (Uo., 1942) [Laudele secuilor. Poeme];
• Mítosz, vallás és irod (Cluj, 1943) [Mit, religie și autoritate];
• Az egység útja és az ökumenikus mozg (Cluj, 1944) [Drumul unității și mișcarea ecumenică];
• Az emberi személy problémája (Budapesta, 1944) [Necazul omului];
• A vallásnevelés (Uo., 1944) [Instruirea religioasă].