Ioan Emil Costinescu
| Ioan E. Costinescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | (79 de ani) Mănăstirea Văcărești, București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | medic |
| Primar general al municipiului București | |
| Ministru al sănătății | |
| Partid politic | PNL |
Modifică date / text  | |
Ioan Emil Costinescu (n. – d. , Mănăstirea Văcărești, București, România) a fost un medic, industriaș și om politic român, membru important al Partidului Liberal. A fost primar al Bucureștiului în anii 1923-1926 si 1927-1928. De asemenea a fost de mai multe ori membru al guvernului României, ca ministru al muncii, al sănătătii și ocrotirilor sociale și al industriei și comerțului. În 1934-1947 a fost președintele Societății Naționale de Cruce Roșie din România.
Biografie
modificareIoan Emil Costinescu a fost fiul cel mai mare dintre cei cinci copii comuni ai economistului, politicianului și omului de afaceri Emil Costinescu (1844-1921) și al Johannei Burghardt (1849-1921). A studiat medicina la București și la Paris. În 1914 a fost ales prima dată ca deputat din partea Partidului Național Liberal.
La vârsta de 52 ani a fost ales primar al Bucureștiului, funcție pe care a îndeplinit-o între aprilie 1923 - aprilie 1926 și între 16 iulie 1927 - decembrie 1928. Ca primar, Costinescu a avut un rol important în electrificarea orașului și dezvoltarea rețelei de tramvaie electrice. De asemenea a fost implicat în numeroase lucrări de lărgire și organizare a capitalei, inclusiv lărgirea Parcului Cișmigiu, organizarea Oborului, construirea șoselei București-Pantelimon, astuparea Gropii lui Ouatu, construirea cartierelor Andronache și Balta Albă, deschiderea Bulevardului Brătianu, etc.[1]
A fost ministru în mai multe rânduri, de trei ori aflându-se în fruntea Ministerului Sănătății. Costinescu a fost ulterior în trei rânduri ministru al muncii, sănătății și ocrotirilor sociale (26 februarie 1934-23 septembrie 1935, 29 august 1936-28 decembrie 1937, 10 februarie-30 martie 1938), ministru al industriei și comerțului (1 august 1935 - 29 august 1936).
De numele lui Costinescu se leagă înființarea Institutului de Igienă și Sănătate Publică din București [2] La 14 octombrie 1935 a inaugurat Spitalul din Piatra Neamț.[3]
Costinescu a mai fost director la Banca Generală și la Societatea Asigurărilor Naționale, președintele Consiliului de Administrație al Întreprinderilor Emil Costinescu. [4] Între 1934-1947 a fost președinte al Societății Naționale de Cruce Roșie din România.
În timpul regimului comunist, în 1949 a fost arestat și condamnat la închisoare și a murit în 1951 în închisoarea Văcărești[5] (după alte surse la închisoarea Sighet), cu puțin înainte de a împlini 80 ani.
Viața privată
modificareSora sa, Alexandrina Costinescu, a fost soția lui Dinu Brătianu, care a fost prieten apropiat al lui Costinescu.[6]
Note
modificare- ^ N.Bădilă
- ^ N.Bădilă
- ^ „Când spitalul din Tîrg se închidea”, Ziar Targu Neamt, , accesat în
- ^ pe situl Terra Mirabilis
- ^ :interviu cu Dan Berindei p.236 notă
- ^ Fototeca Muzeului National de Istorie a României
Legături externe
modificare- PRIMARI DE LEGENDĂ Povestea medicului-edil care a murit în închisoare după ce a dezvoltat rețeaua electrică și cea de tramvaie din Capitală, 22 aprilie 2011, Emilia Sava, Adevărul
- Familia Berindei - Narcis Dorin Ion - interviu cu acad. Dan Berindei, p.231 notă Cercetări Istorice (serie nouă), XXXIII, Iași, 2014,
- muzeul municipiului Bucuresti pe Facebook - articol de Nicoleta Bădilă
- Fototeca Muzeului Național de Istorie a României - galeria portretelor - Ion Costinescu și Dinu Brătianu
| Predecesor: Lucian Skupiewski |
Primar al Bucureștiului aprilie 1923 - aprilie 1926 |
Succesor: Anibal Teodorescu |
| Predecesor: Anibal Teodorescu |
Primar al Bucureștiului iulie 1927 - noiembrie 1928 |
Succesor: Gh. Gheorghian |