Ioan Kunst-Ghermănescu
| Ioan Kunst-Ghermănescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Lugoj, Timiș, România |
| Decedat | (72 de ani) Kumamoto, Japonia |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | antrenor de handbal[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Sport | handbal |
Modifică date / text  | |
Ioan „Gioni” Kunst-Ghermănescu[1] (n. 11 mai 1925, Lugoj – d. 30 mai 1997, Kumamoto)[2] a fost un antrenor de handbal din România.
Și-a început cariera în orașul natal, fiind cunoscut ca Johnny Kunst. A antrenat apoi și echipe feminine, de exemplu Știința ICF București, cu care a câștigat Campionatul Național la handbal în 11 în 1952.
Ca antrenor al echipei CCA Steaua București a câștigat multiple campionate naționale, iar ca antrenor al echipei naționale de seniori a câștigat, printre altele, medalia de argint la Campionatul Mondial din Austria la handbal în 11.
Kunst-Ghermănescu, care a fost antrenor emerit și profesor universitar, a fost o perioadă de timp președinte al Federației Române de Handbal (1973-1986, 1990-1992). A deținut și titlul de „Maestru al Sportului”.[3]
Între 1976 și 1992 a fost membru al consiliului și președinte al comisiei de antrenori și metodică din cadrul Federației Internaționale de Handbal.
În octombrie 1990 i-a fost acordat „Ordinul Olimpic” de către Comitetul Internațional Olimpic (CIO).[4]
Kunst-Ghermănescu a fost invitat de Federația IHF la Campionatul Mondial de Handbal din 1997, unde s-a stins în urma unui atac de cord suferit într-un hotel din Kumamoto, Japonia.
O sală de sport din Lugoj[5] și Sala Polivalentă din București[6] sunt numite în cinstea lui.
Distincții
modificare- Medalia Muncii (3 septembrie 1962) „pentru contribuția adusă la dezvoltarea mișcării de cultură fizică și sport în Forțele Armate ale Republicii Populare Romîne, cît și pe plan național”[7]
- Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a (15 aprilie 1981) „pentru rezultatele deosebite obținute la Jocurile olimpice de vară de la Moscova — 1980, precum și pentru contribuția adusă la dezvoltarea activității sportive și la creșterea prestigiului sportului românesc pe plan internațional”[8]
Scrieri
modificare- Teoria și metodica handbalului (coautor), București, 1983
- Handbal în 7, București, 1966
- Curs de handbal, 1968
- Handbal:Tehnica și tactica jocului, 1978
- Handball: technique-tactics-rules de Fritz și Peter Hattig; în colaborare cu Ioan Kunst-Ghermănescu, Federația Internațională de Handbal, Falken Verlag, Niederhausen, Germania, 1979.
Note
modificare- ^ „Istoria handbalului românesc. Partea a III-a” (PDF). Federația Română de Handbal. p. 16. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Kunst-Ghermanescu lést í JapanHINN kunni rúm”. Morgunblaðið (în islandeză). . Accesat în .
- ^ „Ioan Kunst Ghermănescu (n. 11 mai 1925 - d. 30 mai 1997)”. Contul de Facebook Muzeul Sportului. . Accesat în .
- ^ „Olympic Order (96th IOC Session in Tokyo)” (PDF). La84foundation.org. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Toni Boldureanu (). „Sala „I.K. Ghermănescu" din Lugoj și-a redeschis porțile pentru activitatea sportivă”. Ziua de Vest. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ „Sala Polivalentă din București, nominalizată într-un sondaj EHF pentru stabilirea "Templului handbalului"”. news.ro. . Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 688 din 3 septembrie 1962 privind conferirea ordinului „Meritul Militar” clasa a III-a Clubului sportiv al armatei „Steaua” și conferirea de ordine și medalii unor ofițeri și angajați civili sportivi din acest club, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 19, 29 septembrie 1962, p. 176.
- ^ Decretul prezidențial nr. 74 din 15 aprilie 1981 privind conferirea de distincții ale Republicii Socialiste România unor sportivi, antrenori și tehnicieni din domeniul educației fizice și sportului, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 31, Partea I, joi 30 aprilie 1981, p. 3.