Ioan Lobonțiu

Ioan Lobonțiu
Date personale
NăscutGiurtelecu Șimleului, Sălaj
Decedatc 1870
Giurtelecu Șimleului, Sălaj
Căsătorit cuTheodosia
CopiiPatriciu Lobonțiu (1847 - 14 aprilie 1923),
Emil Lobonțiu
NaționalitateImperiul Austriac
Austro-Ungaria
EtnieRomân
ReligieGreco-catolic
OcupațiePreot
Activitate
ProfesiePreot

Ioan Lobonțiu a fost un preot greco-catolic, vice-arhidiacon și pașoptist.[1][2] Sub conducerea sa a avut loc prima întrunire din cadrul Revoluției de la 1848 din Transilvania.[3]

Viața și activitateaModificare

Potrivit lui Corneliu Coposu, Ioan Lobonțiu s-a aflat printre "preoții de mare prestigiu, cu însemnate state de serviciu pentru cauza națională".[4] Ioan Lobonțiu a avut un important rol în propagarea Revoluției de la 1848 în Transilvania. Primul glas de libertate, în cadrul Revoluției de la 1848 în Transilvania, s-a ridicat în Giurtelecu Șimleului, unde, la 19 martie 1848, locuitorii, pînă la unul, avînd în frunte pe Ioan Lobonțiu, au hotărit „să nu mai meargă la slujbă la domni, că-s mântuiți de iobăgie".[3] Era doar la patru zile de la izbucnirea Revoluției la Budapesta.

Ioan Lobonțiu a fost unul dintre cei mai importanți animatori ai vieții sociale și culturale din capitala Comitatului Crasna, Șimleu Silvaniei, la jumatatea secolului al XIX-lea. Pe 10 ianuarie 1850 a participat la cel dintâi congres cultural al Sălajului, convocat de Alexandru Sterca-Șuluțiu.[2] Încă din primii ani de la înființare, a fost membru al ASTRA, cum arată și cotizația plătită în 1868-1869[5] La inceputul anilor 1870 Simeon Budișian i-a luat locul de preot la Giurtelecu Șimleului[6]

Ioan Lobonțiu a fost căsătorit cu Theodosia. Fiul său Patriciu Lobonțiu (1847 - 14 aprilie 1923) a fost hirotonit în 1871 și a slujit la Sudurău (mai 1872 - 1875) si Silvaș (aprilie 1875 - 14 aprilie 1923)[7]; fiul lui Patriciu, Ioan Lobonțiu, a absolvit la Beiuș[8] și a fost decorat cu Ordinul Coroana României.[9] Un alt fiu, Emil Lobonțiu, a fos preot in Boianu Mare, iar fiul acestuia numit tot Emil Lobonțiu a fost vicepreședinte la Camera Deputaților.

NoteModificare

BibliografieModificare

  • Vasile Vetisanu Mocanu, "Cartea Șimleului" 1985.
  • Anale de istorie, 1978, Nr. 1-3, București

Legături externeModificare