Ioan Lobonțiu
| Ioan Lobonțiu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Giurtelecu Șimleului, Sălaj |
| Decedat | 1870  Giurtelecu Șimleului, Sălaj |
| Căsătorit cu | Theodosia |
| Copii | Patriciu Lobonțiu (1847 - 14 aprilie 1923), Emil Lobonțiu |
| Etnie | Român |
| Religie | Greco-catolic |
| Ocupație | Preot |
| Activitate | |
| Profesie | Preot |
Modifică date / text  | |
Ioan Lobonțiu a fost un preot greco-catolic, vice-arhidiacon și pașoptist.[1][2] Sub conducerea sa a avut loc prima întrunire din cadrul Revoluției de la 1848 din Transilvania.[3]
Viața și activitatea
modificarePotrivit lui Corneliu Coposu, Ioan Lobonțiu s-a aflat printre "preoții de mare prestigiu, cu însemnate state de serviciu pentru cauza națională".[4] Ioan Lobonțiu a avut un important rol în propagarea Revoluției de la 1848 în Transilvania. Primul glas de libertate, în cadrul Revoluției de la 1848 în Transilvania, s-a ridicat în Giurtelecu Șimleului, unde, la 19 martie 1848, locuitorii, pînă la unul, avînd în frunte pe Ioan Lobonțiu, au hotărit „să nu mai meargă la slujbă la domni, că-s mântuiți de iobăgie".[3] Era doar la patru zile de la izbucnirea Revoluției la Budapesta.
Ioan Lobonțiu a fost unul dintre cei mai importanți animatori ai vieții sociale și culturale din capitala Comitatului Crasna, Șimleu Silvaniei, la jumatatea secolului al XIX-lea. Pe 10 ianuarie 1850 a participat la cel dintâi congres cultural al Sălajului, convocat de Alexandru Sterca-Șuluțiu.[2] Încă din primii ani de la înființare, a fost membru al ASTRA, cum arată și cotizația plătită în 1868-1869[5] La inceputul anilor 1870 Simeon Budișian i-a luat locul de preot la Giurtelecu Șimleului[6]
Ioan Lobonțiu a fost căsătorit cu Theodosia. Fiul său Patriciu Lobonțiu (1847 - 14 aprilie 1923) a fost hirotonit în 1871 și a slujit la Sudurău (mai 1872 - 1875) si Silvaș (aprilie 1875 - 14 aprilie 1923)[7]; fiul lui Patriciu, Ioan Lobonțiu, a absolvit la Beiuș[8] și a fost decorat cu Ordinul Coroana României.[9] Un alt fiu, Emil Lobonțiu, a fost preot in Boianu Mare, iar fiul acestuia numit tot Emil Lobonțiu a fost vicepreședinte la Camera Deputaților.
Note
modificare- ^ Emil Lobontiu (1893 - 1970)
- ^ a b Constiinta nationala si emancipare politica in gandirea dascalilor romani salajeni la 1848[nefuncțională]
- ^ a b Anale de istorie, 1978, nr. 1-3, București
- ^ Corneliu Coposu, "Laudă Clerului" de Corneliu Coposu - fragment din "Dr. Corneliu-Valeriu Coposu" de Prof. Valeria Ciocian Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Transilvania Foaia Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român
- ^ Monografia Școalei primare de Stat din corn. Măeriște
- ^ „Preotul Ioan Lobonțiu a fost decorat cu Crucea de ofițer a ordinului „Coroana României"” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Programa Gimnaziului Superior Gr. Cat. și a Școalelor Elementare din Beiuși pre anul școlastic 1896-1897, Beiuș 1896/1897, p. 15.
- ^ „Preotul Ioan Lobonțiu a fost decorat cu Crucea de ofițer a ordinului "Coroana României"” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Vasile Vetisanu Mocanu, "Cartea Șimleului" 1985.
- Anale de istorie, 1978, Nr. 1-3, București