Ioan Oteteleșanu

Ioan Oteteleșanu
Ioan Oteteleșanu - Semnatura.jpg
Ioan Oteteleșanu
Date personale
Născut1795 Modificați la Wikidata
Craiova, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat1876 (81 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Ocupațiefuncționar public[*] Modificați la Wikidata
Semnătură
Ioan Oteteleșanu - semnătura.jpg

Ioan/Iancu/Iancuțu Oteteleșanu/Ottetelișanu (n. 1795-7, Craiova – d. 8 mai 1876, București) a fost un politician muntean, care a ocupat mai multe poziții administrative înalte, printre care și cea de ministru de finanțe.

BiografieModificare

Era fiul cel mare al lui Șerban, fost stolnic, paharnic și clucer, și al Lucsandrei, născută Vlădăianu, a doua soție a acestuia.[1]

Carieră politicăModificare

A început cariera politică în calitate de medelnicer, apoi în 1825 ajunge stolnic și, după patru ani, vel stolnic, căminar, vornic. Locuia la Craiova unde avea o avere considerabilă. După intrarea în vigoare în 1831 a Regulamentului organic devine deputat în Adunarea Obștească în mai multe rânduri (1831-1835, 1837-1844, 1847-1848, 1857-1859). În perioada 1838-1846 a fost arendaș al minelor de sare ale statutului făcând o mare avere.

Pentru merite deosebite a fost ales președinte al Sfatului Orășenesc al Capitalei (1846-1848).[2]

La propunerea lui Gheorghe Bibescu, sultanul Abdul-Medjid îl decorează cu İftihar Nișanı (Ordinul Gloriei).[3]

1848 și ulteriorModificare

Influențat de cumnatul său, Ion Câmpineanu, a fost membru al unor societăți culturale. În 1845 a fost numit directorul Teatrului Național susținând trupa întemeiată de Costache Caragiale care avea repertoriu în limba română.

După înfrângerea Revoluției de la 1848 s-a apropiat de Barbu Știrbei, devenind austrofil și conservator. A fost ministru al controlului în locul lui Ion Câmpineanu, în perioada 1851-1856, ministru al justiției, mare logofăt al Craiovei în 1852, deputat de Vâlcea în Divanul ad-hoc (1857) și pentru o scurtă perioadă de timp, 30 ianuarie - 11 februarie 1866, ministru de finanțe, în al treilea guvern al lui Nicolae Kretzulescu.

Viață personalăModificare

A fost căsătorit prima dată înainte de 1840 cu Safta Câmpineanu (1792-1876) care era cu 4 ani mai în vârstă decât el și de care a divorțat în iunie 1850. Se recăsătorește imediat cu Elena (1818-1888), fiica marelui logofăt și vistiernic Iancu Filipescu, care avea 32 de ani și cu care spera să aibă copii.[4]

A încetat din viață la 8/20 mai 1876 fiind înmormântat în cimitirul Șerban-Vodă din București.

NoteModificare

  1. ^ Generalul Radu Rosetti, O despărțenie în anul 1850 Priina și urmările sale, Analele Academiei Române. Memoriile secțiunii istorice. Seria 3, Tomul 28, 1945-1946, p. 400
  2. ^ Generalul Radu Rosetti, O despărțenie în anul 1850 Priina și urmările sale, Analele Academiei Române. Memoriile secțiunii istorice. Seria 3, Tomul 28, 1945-1946, p. 401
  3. ^ Familia Otetelisanu
  4. ^ George Fotino, Din vremea renașterii naționale Boierii Golești, vol. 2, Imprimeria Națională, București, 1939, p. 108


Predecesor:
Nicolae Kretzulescu
Ministrul de finanțe
30 ianuarie 186611 februarie 1866

Succesor:
Dimitrie A. Sturdza