Deschide meniul principal
Ioan Zugrăvescu
Date personale
Născut29 mai 1910
Iași
Decedat12 decembrie 1989
Iași
NaționalitateRomâniaromână
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomâniaRomânia
DomeniuChimie
InstituțieUniversitatea din Iași
Alma MaterUniversitatea din București
DoctoranziGheorghe Surpățeanu
Cunoscut pentruCofondatoar al domeniului ciclimoniu-ilidelor
SocietățiAcademia Română
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române

Ioan Zugrăvescu (n. 29 mai 1910, Iași - d. 12 decembrie 1989, Iași) a fost un chimist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, cunoscut în special pentru contribuțiile sale la chimia heterociclurilor.

EducațieModificare

A urmat școala elementara la Alexandria, liceul la Brașov, continuând cu studiile universitare la Facultatea de Științe a Universității din București, unde a obținut în 1931 licența în științe fizico-chimice.[1]

În 1934 a primit titlul de Doctor în științe cu teza intitulată Acțiunea compușilor organo-magnezieni asupra amidelor N-disubstituite ale acidului beta-fenilacetic. În 1965 a obținut titlul de Doctor docent în chimie.

Activitate profesionalăModificare

La îndemnul profesorilor Ștefan Minovici și Gheorghe G. Longinescu, și-a început cariera didactică în cadrul Laboratorul de Chimie Organică al Universității din București.[2] În 1937 a devenit director al Secției de Biochimie a Institutului Victor Babeș din București, unde a inițiat cercetări referitoare la biochimismul celular (in special în celulele maligne).[3] În 1948 a fost numit șef de lucrări la Facultatea de Științe a Universității din București, iar în 1949 profesor de chimie organică la Institutul de Industrii Alimentare din București.

În 1956 a fost transferat la Iași ca profesor titular în cadrul Catedrei de Chimie Organică, Facultatea de Chimie a Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, unde a activat până la retragerea din activitate (în 1975). Mare parte a cercetărilor sale a fost dedicată chimiei N-ilidelor, domeniu în care a obținut rezultate recunoscute pe plan internațional și în care a creat o școală redutabilă. A obținut noi compuși heterociclici, înzestrați cu proprietăți bacteriostatice, analgezice și/sau hipotensoare. Dintre rezultatele sale cele mai deosebite se mențonează: sinteza unor polimeri 1,3,4-oxadiazolici, aplicarea reacțiilor de poliheterociclizare în obținerea unor noi polimeri heterociclici din clasa triazolilor etc. A studiat un număr însemnat de compuși metilen-diaminici cu proprietăți anticonvulsivante.[4]

Simultan cu activitatea desfășurată la Universitate, a lucrat la Institutul de Chimie Macromoleculară ,,Petru Poni” al Academiei Române, unde a ocupat temporar funcția de Director.[5]

Titluri și decorațiiModificare

  • Membru corespondent al Academiei Române (din 1963)
  • Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Nantes (1973).

Lucrări semnificative (selecție)Modificare

  • The heterocyclization of several reactive polymers by the 1,3 dipolar addition reaction. I, J. Polym. Sci. B 6 (1968) 451-455[6]
  • Electrical properties of ylidic compounds, Phys. Stat. Sol. 3 (1970) K147-K148[7]
  • Zugrăvescu, I., „Polimeri heterociclici”, Ed. Academiei RSR, București, 1971[8]
  • Electrical conductivities of polymers with pyrimidine repeating unities, Phys. Stat. Sol. 9 (1972) K129-K130[9]
  • Polychalkone III. Polymeranaloge reaktionen der Polychalkone mit hydrazinen, Makromol. Chem. 157 (1972) 179-185[10]
  • Zugrăvescu, I., Petrovanu, M. „Chimia N-ilidelor”, Ed. Academiei RSR, București, 1974 [Rom]; „N-Ylide Chemistry”, McGraw Hill International, NY&London, 1976 [Eng][11]
  • Polydisuccinimides: Polyaddition reactions of aliphatic and aromatic diamines to N,N′-bismaleimide, Eur. Polym. J. 14 (1978) 985-990[12]
  • Zugrăvescu, I., Petrovanu, M. „Cicloadiții 3+2 dipolare”, Ed. Academiei RSR, București, 1987[13]

NoteModificare

  1. ^ „Universitatea Alexandru Iona Cuza la 150 de ani - 150 de personalități”. 
  2. ^ Bourceanu, G. „Profesorul Ioan Zugrăvescu (1910-1989)” (PDF). 
  3. ^ „25 de ani de la moartea chimistului Ioan Zugrăvescu”. 
  4. ^ „Academicieni ieșeni” (PDF). 
  5. ^ Cecal, A. „Chimiști în Universitatea ieșeană (1948-2005)” (PDF). 
  6. ^ Caraculacu, G., Zugrăvescu, I. „The heterocyclization of several reactive polymers by the 1,3 dipolar addition reaction. J. Polym. Sci. B 6 (1968) 451-455”. 
  7. ^ Surpățeanu, G, Ștefan, V., Rucinschi, E., Zugrăvescu, I. „Electrical properties of ylidic compounds, Physica Status Solidi 3 (1970) K147-K148”. 
  8. ^ Zugrăvescu, I. „Polimeri heterociclici, Ed. Academiei RSR, București, 1971”. 
  9. ^ Strul, M., Rusu, G., Zugrăvescu, I. „Electrical conductivities of polymers with pyrimidine repeating unities, Phys. Stat. Sol. 9 (1972) K129-K130”. 
  10. ^ Oleinek, H., Zugrăvescu, I. „Polychalkone III. Polymeranaloge reaktionen der Polychalkone mit hydrazinen, Makromolek. Chem. 157 (1972) 179-185”. 
  11. ^ Zugrăvescu, I., Petrovanu, M. „Chimia N-ilidelor, Ed. Academiei RSR, București, 1974 [Rom]; N-Ylide Chemistry, McGraw Hill International, NY&London, 1976 [Eng]”. 
  12. ^ Gherasim, M.G., Zugrăvescu, I. „Polydisuccinimides: Polyaddition reactions of aliphatic and aromatic diamines to N,N′-bismaleimide, Eur. Polym. J. 14 (1978) 985-990”. 
  13. ^ Zugrăvescu, I., Petrovanu, M. „Cicloadiții 3+2 dipolare, Academia RSR, București, 1987”. 

In memoriamModificare

Legături externeModificare