Ioana Postelnicu

Ioana Postelnicu
Ioana Postelnicu
Date personale
Nume la naștere	Eugenia Banu
Născută	18 martie 1910 Poiana Sibiului, Poiana Sibiului, Sibiu, România
Decedată	28 noiembrie 2004 (94 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	romancieră[*]​
Activitate
Limbi	limba română

Ioana Postelnicu (nume de fată Eugenia Banu, n. 18 martie 1910, Poiana Sibiului, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria - d. 28 noiembrie 2004) a fost o scriitoare română.

Date biografice

S-a născut la Poiana Sibiului în 1910 și după absolvirea cursurilor Liceului „Domnița Ileana” din Sibiu în 1928 a început cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Cluj. După doi ani, în 1930, s-a transferat în București, continuând acolo studiile universitare.

În 1937 și-a început cariera literară la Cenaclul „Sburătorul" al lui E. Lovinescu.

Ioana Postelnicu a realizat o frescă (ecranizată ulterior) a vieții rurale transilvănene în Ciclul Vlașinilor, format din romanele Plecarea Vlașinilor (1964) și Întoarcerea Vlașinilor (1979). În ele a descris viața păstorilor din Mărginimea Sibiului (comuna Poiana) cu care scriitoarea avea legături de sânge.

A primit de două ori Premiul Academiei Române (1943, 1979) și premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară.

Scrieri

• Bogdana, 1939
• Beznă, 1943
• Pădurea Poenari, 1953
• Orașul minunilor, 1957
• Șerfi, 1958
• Adolescenții, 1962
• Plecarea Vlașinilor, 1964
• Toate au pornit de la păpușă, 1972
• Roată gândului, roată pământului, 1977
• Întoarcerea Vlașinilor, 1979
• Frank and Smith Company, 1981
• Milena și Crina povestesc, povestiri pentru copii, 1982
• Seva din adâncuri, 1985
• Eternele iubiri, nuvele, 1986
• Remember, 1995
• Urmașii Vlașinilor, 1999

Bibliografie

• Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru
• Ioana Postelnicu: A scrie este un act de dăruire totală în care trebuie să crezi și pe care trebuie să-l trăiești plenar
• Ionel Popa, Epopeea Vlașinilor, Revista Transilvania, accesat la 15 iulie 2014
• Ioana Postelnicu - In Memoriam

Legături externe

• Interviu Ioana Postelnicu