Ion Ciuntu
| Ion Ciuntu | |
._(7572725770).jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (69 de ani)  Păulești, raionul Călărași, RSS Moldovenească, URSS |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | politician preot teolog[*] prozator[*] publicist |
| Activitate | |
| Alma mater | Seminarul Teologic din Odesa[*] Universitatea Spiru Haret Universitatea „Ovidius” din Constanța |
| Partid politic | Frontul Popular din Moldova |
| Premii | Ordinul Republicii () |
Modifică date / text  | |
Ion Ciuntu (n. , Păulești, raionul Călărași, RSS Moldovenească, URSS) este un preot, teolog, prozator, publicist și fost deputat din Republica Moldova. Este parohul Bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla” din Chișinău.
Biografie modificare
A absolvit Școala medie nr. 19 din Chișinău. A studiat la Seminarul Teologic din Odesa(d) până în 1978, iar în 2004 a terminat studiile de masterat la Facultatea de Filosofie a Universității „Spiru Haret” din București.[1] În 2014, a susținut teza de doctor în drept canonic la Universitatea „Ovidius” din Constanța.[2]
Activitate religioasă modificare
Ion Ciuntu a fost protopop în circumscripțiile Cimișlia și Hâncești ale Episcopiei din Tighina. A alcătuit primul calendar creștin în limba română cu grafie latină în Basarabia postbelică. În prezent (2020), este parohul Bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla” din Chișinău. De asemenea, este președintele Centrului de Spiritualitate și Cultură Creștin-Ortodox „Sfânta Teodora de la Sihla”.[2] A declarat că a fost părintele spiritual al poetului Grigore Vieru.[1] Către 2010, era președinte al Comisiei Cultură a Mitropoliei Basarabiei.[3] Mai târziu, însă, a fost denunțat de Mitropolia Basarabiei pe motiv că Biserica al cărei paroh este nu se află în jurisdicția niciunei din mitropoliile oficiale din Republica Moldova, ci este înregistrată ca parte a unei inedite Mitropolii a Chișinăului și a Moldovei de Răsărit.[4][5]
Implicare politică modificare
A fost deputat în primul parlament post-sovietic de la Chișinău, legislatura 1990-1994. În această calitate, a fost vicepreședinte al Comisiei pentru grațiere pe lângă Președinție, membru al Comisiei pentru elaborarea Constituției și membru al Comisiei parlamentare pentru cultură și culte.[2] A candidat independent la alegerile parlamentare anticipate din 1994, reușind să acumuleze doar 0,03% din voturi.[6]
Activitate literară modificare
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 2004, al Uniunii Scriitorilor din România din 2013 și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România din 2014. Printre cărțile publicate de el se numără:[2]
- În numele adevăratei credințe
- Dangăt de clopote (1999)
- Da la Tine vin și la Tine mă duc, Doamne (2000)
- Mărturisiri în alb și negru (2003)
- O corabie a mântuirii (2009)
- Nicușor, copil poznaș (2013)
- Așa cum l-am cunoscut pe Grigore Vieru (2013)
- Mi-i dor de firul de iarbă (2014)
- Născuți în zodia dragostei (roman, 2014)
- Rânduieli și norme canonice privind cultul bisericii ortodoxe (2016)
- Prin defileul cuvintelor (dicționar laic-creștin, 2019)
- În lumina cuvintelor (aforisme, 2019)
Distincții modificare
Pentru contribuția la Mișcarea de eliberare națională, a fost decorat în 2010 cu Ordinul Republicii de către Președintele Mihai Ghimpu.[7] Alte premii și distincții conferite lui Ion Ciuntu sunt:[2]
- 1996: Medalia „Meritul Civic” (1996)
- 2006: Diploma de excelență a Ambasadei României în Republica Moldova
- 2010: Premiul Salonului Internațional de Carte din Chișinău, pentru volumul O corabie a mântuirii
- 2014: titlul onorific „Om Emerit”
- 2014: Medalia „Grigore Vieru” a Academiei de Științe a Moldovei (AȘM)
- 2015: Medalia „Dimitrie Cantemir” a AȘM
Note modificare
- ^ a b Roibu, Nicolae (). „Protoiereul Ioan Ciuntu: „Scriu o lucrare despre Grigore Vieru"”. Timpul de dimineață. Accesat în .
- ^ a b c d e „Teologul și publicistul Ioan Ciuntu a împlinit 65 de ani”. Moldpres. . Accesat în .
- ^ „Declarația Forului Democrat al Românilor din Moldova privind necesitatea scoaterii partidului comuniștilor în afara legii”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Pogor, Eugenia (). „Basarabiei: „Preotul Ioan Ciuntu și-a format propria mitropolie, nerecunoscută de nimeni"”. Adevărul. Accesat în .
- ^ Secăreanu, Ștefan (). „Fost deputat: „De ce nu pot să-mi iau rămas-bun de la regretatul regizor și jurnalist Viorel Mardare în biserica lui Ciuntu"”. Ziarul Național. Accesat în .
- ^ „Concurenții electorali la alegerile parlamentare anticipate 1994”. e-democracy.md. Accesat în .
- ^ „privind conferirea „Ordinului Republicii"”. . Accesat în .