Ion Nonna Otescu

compozitor român
Ion Nonna Otescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriNicolae Ottescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiConservatoires nationaux supérieurs de musique et de danse[*], Schola Cantorum de Paris[*][[Schola Cantorum de Paris (musical academy set up in the late 19th century)|​]], Universitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Enescu  Modificați la Wikidata

Ion Nonna Otescu, uneori cu grafia Ottescu, (n. , București, România – d. , București, România) a fost un compozitor și dirijor român.[2]

Biografie

modificare

Studiile și le-a făcut la Conservatorul din București, cu Dumitru Kiriac și Alfonso Castaldi. Și-a continuat studiile muzicale la Paris, cu Charles-Marie Widor și Vincent d'Indy.

A fost profesor la Conservatorul din București și apoi director al acestui institut. Între 1920-1940, Otescu a fost vicepreședintele Societății compozitorilor români.

La început a fost influențat de stiluri diferite, în special de impresionism. În ultimele lucrări, îndeosebi în opera comică De la Matei citire, compozitorul Otescu a pus accentul pe dezvoltarea în forme simfonic instrumentale a melosului popular românesc.

Poeme simfonice

modificare
  • Le temple de Gnide, 1908
  • La légende de la rose rouge, 1910
  • Narcisse, 1910
  • Impresiuni de iarnă, 1914
  • Vrăjile Armidei, 1915 (vioară și orchestră)

Schițe simfonice pe teme populare românești

modificare
  • Ileana Cosânzeana, 1917

Operă comică

modificare
  1. ^ a b Ion Nonna Otescu, Musicalics 
  2. ^ „Otescu, Ion Nonna” în Don Michael Randel (editor), The Harvard Biographical Dictionary of Music, Harvard University Press, 1996, ISBN: 9780674372993, p. 657.