Ion Popescu-Puțuri
Ion Popescu-Puțuri | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Puțuri, România |
Decedat | 1993 (86 de ani) București, România |
Înmormântat | Mănăstirea Cernica |
Cetățenie | România[1] |
Ocupație | istoric politician |
Limbi vorbite | limba română[2][3] |
Deputat în Marea Adunare Națională | |
În funcție – | |
Circumscripția | București |
În funcție – | |
Circumscripția | Călugăreni |
În funcție – | |
Circumscripția | Sinaia |
În funcție – | |
Circumscripția | Leu |
În funcție – | |
Circumscripția | Castranova |
În funcție – | |
Circumscripția | Arcani |
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român | |
În funcție – | |
Ambasador al României în Ungaria | |
În funcție – | |
Premii | Ordinul „23 August” clasa I[*] () Erou al Muncii Socialiste[*] () Medalia de Aur „Secera și Ciocanul”[*] () Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a[*] () |
Partid politic | PCR (–prezent) |
Modifică date / text |
Ion Popescu-Puțuri (n. , Puțuri, Castranova, Dolj, România – d. 1993, București, România) a fost un istoric și demnitar comunist român.
Biografie
modificareÎn anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În 1949 a fost director general al Agenției Române de Presă AGERPRES, atunci înființată. A fost ambasadorul României la Budapesta în perioada Revoluției din Ungaria (1956).[4]
În perioada 1961 - 1989, Ion Popescu-Puțuri a fost director la Institutul de Istorie al Partidului. Ion Popescu-Puțuri a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1959 - 1961 și în sesiunile din perioada 1965 - 1989.[5]
În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".[6]
La Congresul al XII-lea al PCR, Ion Popescu-Puțuri a fost primul care a sărit în apărarea lui Nicolae Ceaușescu, care a fost criticat în mod neobișnuit de curajos de bătrânul Constantin Pârvulescu. Prin acest gest și multe altele, Ion Popescu-Puțuri a contribuit la cultul personalității fostului dictator comunist. În 1989, la căderea regimului comunist, Ion Popescu-Puțuri era membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.[7]
Este înmormântat în cimitirul Mânăstirii Cernica.
Decorații
modificare- Ordinul „23 August” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[9]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[9]
Scrieri
modificare- Presa muncitorească și socialistă din România, București: Editura Politică, 1964;
- Purtători de flamuri revoluționari. Evocarea vieții și luptei militanților revoluționari, socialiști și comuniști care au precedat marele act al creării partidului marxist-leninist din România. București, Editura științifică, 1971.
Referințe
modificare- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Corneliu Mihai Lungu și Mihai Retegan: 1956. Explozia. Percepții române, iugoslave și sovietice asupra evenimentelor din Polonia și Ungaria, Postfață: Florin Constantiniu. București, Editura Univers Enciclopedic, 1996. 466 p.
- ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
- ^ „Maior drd. Petre Opriș - "Despre numărul membrilor Partidului Comunist din România, la 23 august 1944". În Col.dr. Cornel Carp (coord.) - "România în contextul internațional la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Studii și comunicări" (Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2005), p.156-176” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ http://www.infoziare.ro/stire/994317/Membri+ai+Comitetului+Central+al+Partidului+Comunist+Rom%C3%A2n+(IV)[nefuncțională]
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
- ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.