Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Bujor (nume).
Iosif Bujor
Date personale
Născut1902 Modificați la Wikidata
Cobani, raionul Glodeni, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat1941 (39 de ani) Modificați la Wikidata
RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 România Modificați la Wikidata
Ocupațierevoluționar Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPCR, PCUS

Iosif Bujor (cunoscut sub numele conspirativ Trandafir; în rusă Иосиф Бужор; n. 1902, Cobani, raionul Glodeni, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1941, RSS Moldovenească, URSS) a fost un revoluționar basarabean, participant activ al mișcării bolșevice clandestine din Basarabia ca parte a României, și în RSS Moldovenească, la începutul celui de-al doilea război mondial.

Biografie

modificare

S-a născut în satul Cobani (acum în raionul Glodeni, Republica Moldova) din județul Bălți, gubernia Basarabia, (Imperiul Rus). A absolvit școala de 4 ani din Bălți.

În 1924, a trecut ilegal Nistrul, și s-a stabilit în URSS, unde a servit în Armata Roșie, iar în 1925 a devenit membru al Partidului Comunist.

În mai, același an, a devenit „judecător al poporului” în capitala RASS Moldovenești (RASSM), orașul Balta, apoi la Camenca, Ananiev și Bârzula, ulterior, a lucrat ca instructor la Comisariatul popular de justiție al RASSM.

În anii 1931-1932 a studiat la catedra de ziare a Universității comuniste nord-caucaziene, după care (1932) a fost trimis să lucreze în clandestinitate în Basarabia, unde a fost ales secretar al comitetului (secret) regional basarabean al Partidului Comunist Român, dar a fost în curând arestat.[1] La 4 aprilie 1934, a fost condamnat la 10 ani de închisoare, pe care i-a servit la Suceava, Târgu Ocna și în cele din urmă la închisoarea Doftana, unde era secretarul celulei de partid a prizonierilor politici. După ce a fost eliberat din închisoare în noiembrie 1940, s-a întors la Chișinău. În 1941, după ocuparea Basarabiei, devine membru al Curții Supreme a RSS Moldovenești.[2]

În toamna anului 1941, odată cu începerea ostilităților, a fost trimis pe teritoriul Moldovei pentru a organiza activitatea de partizanat comunistă, dar a fost ucis în luptă. A fost decorat post-mortem cu Ordinul Steaua Roșie în 1943.[3]

În 1968, o stradă din Chișinău (sectorul Ciocana) a fost numită după revoluționar. După destrămarea URSS, aceasta a fost redenumită în „Haiducul Bujor”.[4]

Referințe

modificare

Bibliografie

modificare
  • Кишинёв. Энциклопедия. — Кишинёв: Главная редакция Молдавской Советской Энциклопедии, 1984. — С. 151.