Istoria limbii esperanto

Esperanto flagEsperanto
	Acest articol este o parte a seriei de articole despre Esperanto
Limba
	Esperanto \| Gramatică \| Scrisori \| Fonologie \| Ortografie \| Vocabular
Istoria
	Istoria \| Zamenhof \| Proto-esperanto \| "Unua Libro" \| Declarația de la Boulogne \| "Fundamento" \| Prague Manifesto
Cultura și media
	Cultura \| Esperantist \| Esperantujo \| Film \| Internacia Televido \| La Espero \| Libraries \| Literatură \| Muzică \| Vorbitori nativi \| Pop culture references \| Publicații \| Simboluri \| Ziua Zamenhof
Organizații și servicii
	Amikeca Reto \| Academia de Esperanto \| Kurso de Esperanto \| Enciclopedia \| Pasporta Servo \| Plouézec Meetings \| TEJO \| UEA \| SAT \| UK \| IJK
Criticism
	Esperantido \| Propedeutic value \| Reformed \| Riism \| Vs. Ido \| Vs. Interlingua \| Vs. Novial
Subiecte asemănătoare
	Limbă auxiliară \| Limbă artificială \| Ido \| Interlingua \| Novial \| Volapük \| Signuno \| Anationalism
Wikimedia
	Portal \| Vikipedio \| Vikivortaro \| Vikicitaro \| Vikifonto \| Vikilibroj \| Vikikomunejo \| Vikispecoj

Istoria limbii esperanto își are originea în anul 1887, când a fost publicată prima carte în această limbă. Esperanto este o limbă auxiliară, inițiată de Ludwig Lejzer Zamenhof.

Denumirea ei provine de la pseudonimul Doktoro Esperanto (doctorul care speră) pe care și l-a asumat principalul inițiatorul limbii.

Debutul

Unua libro,
ediţia rusă (1887)

Trăind într-un mediu politico-social și lingvistic marcat de contradicții și tensiuni^[1], încă de tânăr, Zamenhof visa la existența unei limbi universale. La început a luat în considerare limba latină, dar, după ce o studiase în școală, și-a dat seama că este mult prea complicată pentru a servi drept limbă universală. Studiind și engleza, a observat că acea flexiune a verbului nu este necesară. A concluzionat ca o mărire a numărului de afixe, dar folosite judicios, ar putea genera, prin derivare, un lexic mult mai bogat, pentru un număr mai mic de cuvinte-rădăcină. Astfel de cuvinte de bază, sau rădăcini, le-a ales din limbile romanice și germanice, fiind mai bine cunoscute publicului larg.

La 19 ani (1878), Zamenhof schițează un proiect de Lingwe Uniwersala. Mulți ani de-a rândul își perfecționează creația, deși eforturile sale se loveau de opoziția guvernanților țariști și chiar de ostilitatea celor apropiați^[2], și realizează diverse traduceri, vizând printre altele Biblia și Shakespare. Publicarea, în 1887, a lucrării Международный язык ("Limbă internașională") reprezintă marele succes al demersului său. Această carte, semnată Дръ Эсперанто ("doctorul care speră") este prima apariție publică, dar și actul de naștere al Limbii internaționale.

Perioada antebelică

Primul club de esperanto ia ființă în 1888, în locul celui de volapük (o altă limbă artificială care nu prea a avut succes) din Nürnberg. Un an mai târziu, în 1889, apare La Esperantisto, primul jurnal în esperanto. Numărul adepților se mărește, printre aceștia numărându-se și marchizul Louis de Beaufront, primul esperantist francez.^[3].

În 1895, 60% dintre abonații periodicului La Esperantisto sunt ruși. Articolul scris de L. N. Tolstoi, care devenise un simpatizant al esperanto, atrage și mai mult ostilitatea cenzurii țariste. Dar solidaritatea internațională se manifestează prompt și apar și alte inițiative.

Studenții Universității din Uppsala lansează, la sfârșitul lui 1895, un nou jurnal, Lingvo Internacia.

În același an, Hélène Giroud din Elveția este prima femeie nevăzătoare din lume care învață esperanto.

Cele două Războaie Mondiale

Pe 2 august 1914 era programat congresul de la Paris al esperantiștilor la care se înscriseseră 3739 persoane (din peste 50 de țări). Din păcate, tocmai în acea zi izbucnește Primul Război Mondial. Autoritățile germane împiedică sosirea lui Zamenhof și congresul nu mai are loc.

Urmează o perioadă de regres pentru mișcare esperanto, datorat războiului, care antrenează dispariția multor reviste de profil, cât și faptului că mulți esperantiști își pierd viața pe front. La toate acestea se adaugă și încetarea din viață a lui Zamenhof (14 aprilie 1917).

Perioada Războiului Rece

Evoluția după 1989

Cronologie

Note

^ Orașul natal Białystok era viu disputat de polonezi, germani, ruși și evrei.
^ Tatăl său îl suspecta că, în anii petrecuți la studii în Rusia, devenise spion țarist.
^ Acesta devine, ulterior, unul din creatorii altei limbi artificiale, Ido.

Bibliografie

Vezi și

Legături externe

ro Esperanto.Ro
en Istoria Esperanto la EnWikiBooks Arhivat în 17 martie 2008, la Wayback Machine.
en Esperanto History Arhivat în 26 octombrie 2008, la Wayback Machine.
en Short History of Esperanto Arhivat în 11 martie 2008, la Wayback Machine.

[1] Orașul natal Białystok era viu disputat de polonezi, germani, ruși și evrei.

[2] Tatăl său îl suspecta că, în anii petrecuți la studii în Rusia, devenise spion țarist.

[3] Acesta devine, ulterior, unul din creatorii altei limbi artificiale, Ido.

[1]

[2]

[3]