Izosafrol

compus chimic
Izosafrol
Identificare
Număr CAS120-58-1
PubChem CID8439
Formulă chimicăC₁₀H₁₀O₂  Modificați la Wikidata
Masă molară162,06807956 u.a.m.  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Izosafrolul este un compus organic utilizat în industria parfumurilor. Este derivat de fenilpropenă, fiind un compus aromatic. Aroma sa este similară cu cea de anason sau de lemn dulce. Se regăsește în cantitate mică în diferite uleiuri esențiale și este obținut în urma reacției de izomerizare a safrolului. Datorită dublei legături din catena laterală, prezintă izomeri cis și trans.[1]

Este un precursor pentru obținerea de piperonal, derivatul său aldehidic.[2] Poate fi transformat în MDMA, de aceea este considerat ca fiind precursor de droguri și este controlat legislativ.[3]

Izomerie modificare

Datorită dublei legături din catena laterală, izosafrolul prezintă izomerie cis-trans, izomerii fiind (Z)-izosafrol (sau cis-izosafrol) și (E)-izosafrol (sau trans-izosafrol), forma sa mai stabilă.[1]

Obținere modificare

Izosafrolul este obținut în urma reacției de izomerizare a safrolului, reacție care se face în prezența unui hidroxid alcalin, la temperatura camerei și sub presiune:

 
Sinteza izosafrolului

O metodă alternativă presupune izomerizarea safrolului cu ​​o soluție alcoolică de hidroxid de potasiu adusă la punctul de fierbere.[4]

Note modificare

  1. ^ a b M. Bergmann, K. Boresch, R. Brieger (). „Spezielle Analyse: Organische Stoffe II”. Handbuch der Pflanzenanalyse. Springer-Verlag. p. 528. ISBN 978-3-7091-2230-3. 
  2. ^ Karl-Georg Fahlbusch, Franz-Josef Hammerschmidt, Johannes Panten, Wilhelm Pickenhagen, Dietmar Schatkowski, Kurt Bauer, Dorothea Garbe and Horst Surburg "Flavors and Fragrances" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH, Weinheim, 2003. doi:10.1002/14356007.a11_141
  3. ^ „Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor”, Eur-lex.europa.eu/, accesat în  
  4. ^ Fred Winter (). Handbuch der gesamten Parfumerie und Kosmetik. Springer-Verlag. p. 107. ISBN 978-3-662-02107-1. 

Vezi și modificare