Jakob Wassermann

Date personale
Jakob Wassermann

Născut	10 martie 1873^[2]^[3]^[4]^[5]^[6] Fürth, Germania^[1]^[7]
Decedat	1 ianuarie 1934 (60 de ani)^[6]^[2]^[3]^[8]^[5] Altaussee^⁠(d), Stiria, Austria^[9]^[10]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Căsătorit cu	Julie Wassermann-Speyer[] Marta Karlweis[]
Copii	Eva Pierrakos[] Albert Wassermann[][[Albert Wassermann \|]] Judith Wassermann[] Charles Wassermann[][[Charles Wassermann \|]]
Cetățenie	Germania^[1]
Ocupație	scriitor romancier[] scenarist critic[] povestitor[] prozator[]
Limbi vorbite	limba germană^[3]
Activitate
Studii	Hardenberg-Gymnasium[*]
Limbi	limba germană^[1]
Specie literară	povestire
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Jakob Wassermann (în ebraică יעקב וסרמן; n. 10 martie 1873, Fürth, Germania – d. 1 ianuarie 1934, Altaussee^⁠(d), Stiria, Austria) a fost un scriitor și romancier german de origine evreiască.

Biografie

Născut în Fürth, Wassermann a fost fiul unui negustor și a rămas orfan de mamă de la o vârstă fragedă. El a arătat de timpuriu un interes literar și a publicat frsgmente literare în ziare de mică importanță. Pentru că tatăl său era reticent în a-i sprijini ambițiile sale literare, el a început o scurtă perioadă de ucenicie cu un om de afaceri din Viena.

Și-a terminat serviciul militar la Würzburg. După aceea, el a locuit în sudul Germaniei și la Zürich. În 1894 s-a mutat la München. Aici a lucrat ca secretar și apoi ca redactor la ziarul Simplicissimus. În acest timp el i-a cunoscut pe scriitorii Rainer Maria Rilke, Hugo von Hofmannsthal și Thomas Mann.

În 1896 a publicat primul său roman, Melusine (numele său înseamnă „omul apelor” în germană, în timp ce un „Melusine” (sau „Melusina”) este un personaj din foclorul și legendele europene, un spirit feminin al apelor proaspete în râurile și izvoarele sacre).

Din 1898 a fost critic de teatru la Viena. În 1901 s-a căsătorit cu Julie Speyer, de care a divorțat în 1915. Trei ani mai târziu, el s-a căsătorit din nou cu Marta Karlweis.

După 1906, el a trăit alternativ la Viena sau la Altaussee in der Steiermark, unde a murit în 1934, după o boală gravă.

În 1926 a fost ales în Academia Prusacă de Arte. El a demisionat în 1933, evitând la limită excluderea sa de către naziști. În același an, cărțile sale au fost interzise în Germania din cauza originii sale evreiești.

Opera literară a lui Wassermann include poezii, eseuri, romane și povestiri. Cele mai importante lucrări ale sale sunt considerate romanul Der Fall Maurizius (1928) și autobiografia Mein Weg als Deutscher und Jude (1921), în care a discutat despre relația tensionată între identitățile germană și evreiască.^[11]

El a murit pe 1 ianuarie 1934, la casa lui din Alt-Aussee, Austria, în urma unui atac de cord.^[12]

Lucrări

Jakob Wassermann în 1899
desen de Emil Orlik

Melusine (roman, 1896)
Die Juden von Zirndorf (titlu în limba engleză: The Dark Pelerinaj) (roman, 1897)
Schläfst du, Mutter? (nuvelă, 1897)
Die Geschichte der jungen Renate Fuchs (roman, 1900)
Der Moloh (roman, 1902)
Der niegeküsste Mund (povestiri, 1903)
Die Kunst der Erzählung (eseu, 1904)
Alexander von Babylon (roman, 1905)
Donna Johanna von Castilien (povestiri, 1906)
Die Schwestern (nuvele - Donna Johanna von Castilien, Sara Malcolm, Clarissa Mirabel - 1906)
Caspar Hauser oder Die Trägheit des Herzens (roman, 1908)
Die Gefangenen auf der Plassenburg (povestire, 1909)
Die Masken des Erwin Reiners (1910)
Der goldene Spiegel (nuvelă, 1911)
Geronimo de Aguilar (poveste, 1911)
Faustina (povestire, 1912)
Der Mann von vierzig Jahren (roman, 1913)
Das Gänsemännchen (roman, 1915)
Christian Wahnschaffe (roman, 1919) (traducere în limba engleză sub titlul: The World's Illusion)
Die Prinzessin Girnara, Weltspiel und Legende (piesă de teatru, 1919)
Mein Weg als Deutscher und Jude (autobiografie, 1921)
Imaginäre Brücken (studii și eseuri, 1921)
Sturreganz (povestire, 1922)
Ulrike Woytich (roman, 1923)
Faber, oder die verlorenen Jahre (roman, 1924)
Laudin und die Seinen (roman, 1925)
Das Amulett (nuvelă, 1926)
Der Aufruhr um den Junker Ernst (nuvelă, 1926)
Das Aur von Caxamalca (povestiri, 1928)
Christoph Columbus (biografie, 1929)
Selbstbetrachtungen (reflecții, 1931)
Romanul trilogie:
- Der Fall Maurizius (The Maurizius Case) (1928)
- Etzel Andergast (publicat în SUA ca „Dr. Kerkhoven”) (1931)
- Joseph Kerkhovens dritte Existenz (1934)

Note

^ ^a ^b ^c Q30497857[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b Jakob Wassermann, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b ^c Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Jakob Wassermann, The Fine Art Archive, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b regionální databáze Knihovny města Olomouce, accesat în 25 septembrie 2024
^ ^a ^b Jakob Wassermann, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie 2017
^ „Jakob Wassermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014
^ Вассерман Якоб, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ „Jakob Wassermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014
^ Scharfstein S: Jewish History and You. Jersey City, New Jersey: Ktav Publishing House, page 123. Accessed 2008-12-18. ISBN: 0-88125-806-7.
^ „Wassermann Dies, Exile in Austria”. The New York Times. 2 ianuarie 1934. p. 25. Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)

Bibliografie

John Carl Blankenagel: The writings of Jakob Wassermann. Boston, The Christopher publishing house, 1942.
Henry Miller: Reflections on The Maurizius case: a humble appraisal of a great book. Santa Barbara, Calif.: Capra Press, 1974.
Alice Cohn Hanberg: The humanism of Jakob Wassermann. Thesis-University of California. Microfilm. Los Angeles, University of California, Library Photographic Service, 1953.
Stephen H. Garrin: The concept of justice in Jakob Wassermann’s trilogy. Bern: Lang, 1979.

Legături externe

Lucrări de Jakob Wassermann la Proiectul Gutenberg
Opere de sau despre Jakob Wassermann la Internet Archive
Lucrări de Jakob Wassermann la LibriVox (cărți audio aflate în domeniul public)
Guide to the Jakob Wassermann Autographs Collection at the Leo Baeck Institute, New York.

[f5b22e23436c1e630c78cfa1c735a2f7-1] Q30497857[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[6c1ab6e7a95e6d4efafa9af71e9e6063-2] Jakob Wassermann, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[78017669fc9d94aaeab8ea73fa4c0c50-4] Jakob Wassermann, The Fine Art Archive, accesat în 9 octombrie 2017

[a8455ad55c9084db2a4f99e474b91a62-5] regionální databáze Knihovny města Olomouce, accesat în 25 septembrie 2024

[b67763b90d2c307291b4fa1fb7e9c63f-6] Jakob Wassermann, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie 2017

[9b32ff0911a89b03dab0bedbedee345b-7] „Jakob Wassermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014

[5743a69a72f278ee60fffbb3a95855e8-8] Вассерман Якоб, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)

[f0c76082ac36e265d39bd38920a45a30-9] Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[5b39383b980c4385f1794afcf04b21f8-10] „Jakob Wassermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014

[11] Scharfstein S: Jewish History and You. Jersey City, New Jersey: Ktav Publishing House, page 123. Accessed 2008-12-18. ISBN: 0-88125-806-7.

[12] „Wassermann Dies, Exile in Austria”. The New York Times. 2 ianuarie 1934. p. 25. Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[1]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]