Jan Masaryk
Jan Garrigue Masaryk (14 septembrie 1886 – 10 martie 1948) a fost un diplomat și politician ceh, ce a îndeplinit funcția de ministru de externe al Cehoslovaciei din 1940 până în 1948. Jurnalistul american John Gunther l-a descris pe Masaryk ca „un om curajos, cinstit, turbulent și impulsiv”.[8]
Primii ani modificare
Născut la Praga, el a fost fiul profesorului și omului politic Tomáš Garrigue Masaryk [9](care a devenit primul președinte al Cehoslovaciei în 1918) și al Charlottei Garrigue, soția americană a lui Tomáš Garrigue Masaryk. A fost educat la Praga, dar și în Statele Unite ale Americii, unde a rătăcit prin diferite locuri și a trăit de pe urma câștigurilor obținute din prestarea unor munci manuale.[necesită citare] S-a întors acasă în 1913 și a servit în Armata Austro-Ungară în timpul Primului Război Mondial.[necesită citare] El apoi a intrat în serviciul diplomatic și a devenit însărcinat cu afaceri al Cehoslovaciei în SUA în 1919, post pe care l-a deținut până în 1922. În anul 1925 a fost numit ambasador în Marea Britanie.[10] Tatăl său a demisionat din funcția de președinte în 1935 și a murit doi ani mai târziu. El a fost urmat de Edvard Beneš.
În timpul războiului modificare
În septembrie 1938 Sudeții au fost ocupați de armata germană și Masaryk a demisionat din funcția de ambasador în semn de protest, deși a rămas la Londra. Alți membri ai guvernului, inclusiv Beneš, au demisionat, de asemenea. În martie 1939 Germania a ocupat celelalte părți rămase ale provinciilor cehe Boemia și Moravia și a înființat un stat slovac marionetă în Slovacia. Odată cu constituirea în 1940 a guvernului cehoslovac în exil în Marea Britanie, Masaryk a fost numit ministru de externe.[necesită citare] În timpul războiului a realizat în mod regulat emisiuni [11] la radio BBC pentru Cehoslovacia ocupată. A avut un apartament în zona Westminster Gardens, Marsham Street din Londra, dar a stat adesea la reședința Cancelariei Cehoslovace din Wingrave sau cu președintele Beneš la Aston Abbotts, amândouă aproape de Aylesbury în Buckinghamshire.[necesită citare] În 1942 Masaryk a obținut un doctorat în drept la Bates College.[necesită citare]
După război modificare
Masaryk a rămas ministru de externe în urma eliberării Cehoslovaciei, ca parte a unui guvern pluri-partid al Frontului Național dominat de comuniști.[12] Comuniștii conduși de Klement Gottwald și-au consolidat poziția după alegerile din 1946, dar Masaryk a rămas ministru de externe.[12][13] El a fost preocupat de păstrarea relațiilor de prietenie cu Uniunea Sovietică, dar a fost consternat de veto-ul față de participarea Cehoslovaciei la Planul Marshall.[12][13]
Cehoslovacia a vândut arme statului Israel în Războiul Arabo-Israelian din 1948. Livrările de armament din Cehoslovacia s-au dovedit importante pentru fondarea statului Israel. Primul contract a fost semnat pe 14 ianuarie 1948 de către Jan Masaryk, ministrul cehoslovac de externe.[14]
În februarie 1948, majoritatea membrilor necomuniști ai guvernului au demisionat, sperând să forțeze organizarea de noi alegeri, dar în locul alegerilor a fost format un guvern comunist condus de Gottwald în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Lovitura de stat din Cehoslovacia (Februarie Victorios în Blocul Estic).[12][13] Masaryk a rămas ministru de externe și a fost singurul ministru proeminent din noul guvern care nu a fost nici comunist, nici tovarăș de drum.[13] Cu toate acestea, se pare că a fost nesigur cu privire la decizia sa[necesită citare] și este posibil să-și fi regretat decizia de a nu se opune loviturii de stat comuniste prin adresarea către poporul ceh prin intermediul postului național de radio, unde a fost o celebritate foarte iubită.
Moartea modificare
Pe 10 martie 1948 Masaryk a fost găsit mort, îmbrăcat doar în pijama, în curtea Ministerului de Externe (Palatul Černín din Praga), sub fereastra de la baia sa.[15] Ancheta inițială realizată de către Ministerul de Interne a precizat că el nu s-a sinucis, sărind de la fereastră, deși s-a crezut o lungă perioadă de timp că a fost ucis de guvernul comunist în formare.[12][15][16] (A circulat în țară o astfel de glumă: „Jan Masaryk a fost un om foarte ordonat. Era un om atât de ordonat că, atunci când a sărit, a închis fereastra după el.”) Într-o a doua anchetă desfășurată în 1968, în timpul Primăverii de la Praga, moartea lui Masaryk a fost catalogată un accident, nefiind exclusă o crimă,[17] și o a treia investigație de la începutul anilor 1990, după Revoluția de Catifea, a concluzionat că a fost o crimă.
Discuțiile despre circumstanțele misterioase ale morții sale au continuat pentru ceva timp.[15] Cei care cred că Masaryk a fost ucis au numit-o A treia defenestrație de la Praga și o susțin prin prezența de urme de unghii și de pete de fecale pe pervazul ferestrei de unde a căzut Masaryk, precum și prin intenția declarată a lui Masaryk de a pleca a doua zi de la Praga către Londra. Membrii familiei lui Masaryk —inclusiv fosta lui soție, Frances Crane Leatherbee, o fostă rudă pe nume Sylvia E. Crane și sora lui, Alice Masaryková — și-au afirmat convingerea că el s-ar fi sinucis, potrivit unei scrisori scrise de Sylvia E. Crane pentru The New York Times, și au considerat posibilitatea crimei ca un „clișeu al Războiului Rece”.[18][19] Un raport al poliției din Praga din 2004 a conchis în urma cercetării criminalistice că Masaryk a fost aruncat, într-adevăr, pe fereastră în scopul de a fi ucis.[20] Acest raport a fost aparent confirmat în 2006, când un jurnalist rus a susținut că mama lui îl cunoștea pe agentul de informații rus care l-a aruncat pe Masaryk prin fereastra băii de vest a apartamentului lui Masaryk.[21]
Dezertorul cel mai înalt în rang din Blocul Sovietic, gen. lt. Ion Mihai Pacepa, a descris o conversație cu Nicolae Ceaușescu, care i-ar fi spus despre „zece conducători internaționali pe care Kremlinul i-a omorât sau a încercat să-i omoare”. Jan Masaryk a fost unul dintre ei.[22]
Viața privată modificare
Din 1924 și până la divorțul lor în 1931, Masaryk a fost căsătorit cu Frances Crane Leatherbee (1887-1954). Moștenitoare a unei averi cu conducte, supape și lifturi și fosta soție a lui Robert Leatherbee, ea a fost fiica lui Charles R. Crane, ministrul SUA în China; și sora lui Richard Teller Crane II, ambasadorul SUA în Cehoslovacia. Prin această căsătorie, Masaryk a avut trei copii vitregi: Charles Leatherbee, Robert Leatherbee Jr., și Richard Crane Leatherbee.[23] Fiul său vitreg Charles Leatherbee (absolvent de Harvard în 1929) a fost cofondator în 1928 al University Players, o societate pe acțiuni din Falmouth, Massachusetts, împreună cu Bretaigne Windust. S-a căsătorit cu Mary Lee Logan, sora mai mică a lui Joshua Logan, care a devenit unul dintre co-directorii de la University Players în 1931.[24]
Masaryk a fost un pianist amator talentat. În această calitate, el a acompaniat-o pe Jarmila Novotná într-un recital de cântece populare cehe înregistrat pentru a comemora victimele masacrului nazist de la Lidice.[25]
La momentul morții sale, Masaryk intenționa să se căsătorească cu scriitoarea americană Marcia Davenport.
Referințe modificare
- ^ a b „Jan Masaryk”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Jan Masaryk, SNAC, accesat în
- ^ Jan Masaryk, Find a Grave, accesat în
- ^ Jan Masaryk, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Gunther, John (). Inside Europe Today. New York: Harper & Brothers. p. 335. LCCN 61-9706.
- ^ PRECLÍK, Vratislav. Masaryk a legie (Masaryk and legions), váz. kniha, 219 str., first issue - vydalo nakladatelství Paris Karviná, Žižkova 2379 (734 01 Karviná, Czechia) ve spolupráci s Masarykovým demokratickým hnutím (Masaryk democratic movement, Prague), 2019, ISBN 978-80-87173-47-3
- ^ Carey, Nick (). „Czechs in History: Jan Masaryk”. Radio Prague. Accesat în .
- ^ Masaryk, Jan (). Speaking to My Country. Lexington MA: Plunkett Lake Press. Arhivat din original la . Accesat în . Foreword by Madeleine Albright.
- ^ a b c d e Cook, Bernard A. (2001) Europe Since 1945: An Encyclopedia, Volume 1, p. 251 New York: Taylor & Francis
- ^ a b c d Owen, John M. (2010) The Clash of Ideas in World Politics, p. 185 Princeton, NJ: Princeton University Press
- ^ Howard M. Sachar (). Israel and Europe: An Appraisal in History. Knopf Doubleday Publishing Group. pp. 56–. ISBN 978-0-307-48643-1.
Early in 1947...Czech weaponry might be available...personally approved by...Jan Masarik. Ideology played no role in these initial transaction. They were exclusively commercial
- ^ a b c Axelrod, Alan (2009) The Real History of the Cold War: A New Look at the Past, p. 133 New York: Sterling Publishing Co., Inc.
- ^ Horáková, Pavla (). „Jan Masaryk died 54 years ago”. Radio Prague. Accesat în .
- ^ „Books: Murder Will Out”. Time. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Crane, John O. & Sylvia E. (1991) Czechoslovakia: Anvil of the Cold War, pp. xiv, 321-323 New York: Praeger
- ^ „East Europe Could Shed Light on Trotsky and Some Americans; Masaryk a Suicide”. The New York Times. . Accesat în .
- ^ Cameron, Rob, "Police close case on 1948 death of Jan Masaryk - murder, not suicide", Radio Prague, 06-01-2004.
- ^ Cameron, Rob, "Masaryk murder mystery back in headlines as Russian journalist speaks out", Radio Prague, 18-12-2006.
- ^ The Kremlin’s Killing Ways, at National Review Online, by Ion Mihai Pacepa; published 28 noiembrie 2006; retrieved 15 octombrie 2015
- ^ Leatherbee, Richard, "My Family Tree, 1772 - present" Arhivat în , la Wayback Machine., genealogyboard.com, 13 decembrie 2005.
- ^ See, Houghton, Norris. But Not Forgotten: The Adventure of the University Players. New York, William Sloane Associates: 1951.
- ^ Crutchfield, Will, "CLASSICAL MUSIC; Once, the Voice Was Melody Itself. In Fact, It Still Is", The New York Times, 7 martie 1993, accessed 30 octombrie 2008.
Bibliografie modificare
- Claire Sterling (). The Masaryk Case. New York: Harper & Row.
- Jan Masaryk (). Speaking to My Country. Lexington MA: Plunkett Lake Press. Foreword by Madeleine Albright
- Marcia Davenport (). Too Strong for Fantasy. New York: Charles Scribner's Sons.
Legături externe modificare
| Birouri guvernamentale | ||
|---|---|---|
| Predecesor: ocuparea țării de germani |
Ministrul afacerilor externe al Cehoslovaciei 1945–1948 |
Succesor: Vladimír Clementis |